Mentalitatea olandezilor

Un aspect care mi-a plăcut la olandezi îi faptul că, după părerea mea, ei au o mentalitate foarte sănătoasă. Acest lucru implică mai multe aspecte.

În primul rând gândesc foarte pozitiv şi sunt optimişti în toate situaţiile, având o atitudine proactivă. Apoi nu au prejudecăţi şi sunt foarte deschişi, de fapt cei mai deschişi europeni cu care am intrat în contact. Poţi vorbi cu ei despre orice. Şi sunt în acelaşi timp mereu deschişi la lucruri noi, asta implicând şi tehnologia de ultimă oră(smartphone, ipad, etc.). Totodată sunt şi foarte toleranţi cu toţi oamenii, indiferent de religie, orientare sexuală, rasă, opţiune politică. Şi nu sunt stresaţi, ci foarte calmi în majoritatea situaţiilor (un exemplu ar fi că în toate săptămânile în care am stat aici nu am auzit nici măcar o dată un claxon de maşină în oraş, singurul claxon pe care l-am auzit fiind cel de bicicletă, când mergeam pe pista bicicliştilor). Olandezii îşi fac treaba foarte serios, dar fără stres sau grabă, cu gândul probabil că stresul poate dăuna grav sănătăţii. La ei nu am observat deloc acea oboseală psihică de după serviciu, atât de comună nouă românilor, când ajungi acasă de la serviciu frânt. Şi încă un lucru: glumesc foarte mult şi sunt mereu veseli şi bine dispuşi.

Cu alte cuvinte cel puţin noi românii avem destul de multe lucruri pe care merită să le învăţăm de la ei (asta chiar dacă nu vor să ne primească în spaţiul Schengen).

Reţeta de slăbit a bunicii

Avea bunica o reţetă de slăbit foarte uşoară şi la îndemâna oricui. O tot spunea unei mătuşi care era mai plinuţă şi foarte pofticioasă de felul ei şi care nu ştia ce să facă pentru a slăbi. Astfel reţeta sună în felul următor: “Mănâncă doar ce nu-ţi place.” Şi oarecum avea dreptate pentru că dacă cineva mănâncă doar ceea ce îi displace nu prea are cum să se mai îngraşe deoarece plăcerile gastronomice nu-i mai sunt satisfăcute. Este un fel de post, pentru că mâncând ceva ce nu-ţi place, te supui unei privaţiuni voluntare. Cei care aveţi probleme cu greutatea, eu vă sfătuiesc să urmaţi această reţetă foarte simplă de slăbit şi veţi vedea că o să aveţi rezultate.

Sejur în Olanda – călătorie în viitor

Dintr-un punct de vedere, venind în Olanda e ca şi cum aş fi călătorit în viitor în România. Cu alte cuvinte, peste câteva zeci bune de ani eu aşa cred că va arăta România, cum arată Olanda (sau să zicem vestul) acum. Adică o ţară împânzită de autostrăzi, unde nu ţi-i scârbă să călătoreşti cu trenul, unde se pune mare accent pe mâncarea sănătoasă, unde bicicleta are un rol esenţial în viaţa de zi cu zi, unde există maşini de salvare pentru animale, unde totul e mai scump ca la noi dar şi de calitate superioară, unde nu se pune atât de mult accent pe confort, o ţară fără corupţie, care exploatează la maximum teritoriul pe care-l deţine (în special din punct de vedere al agriculturii), care are un mare respect faţă de om indiferent de orientările sale religioase ori sexuale, care promovează imigraţia, o ţară cu o speranţă de viaţă mai mare, cu o rată a şomajului mai mică, cu o economie mai prosperă, cu un standard de viaţă mai ridicat.

În acest sens stăteam şi mă uitam pe stradă la bătrâneii care se plimbă încet cu bicicleta chiar şi la 70 de ani şi mă vedeam pe mine peste ani şi ani. Oare chiar aşa să arate România peste 50 de ani? Sau îi doar o iluzie de-a mea? Om trăi şi om vedea…

Problemele olandezilor

Am citit de curând pe internet un articol pe un site olandez în care lumea era foarte îngrijorată că jumătate din animalele de companie ale olandezilor sunt obeze. Şi încercau apoi să dea nişte remedii stăpânilor lor. Astfel articolul îi sfătuia să nu le mai dea să mănânce atâtea dulciuri şi să facă mai multă mişcare cu ele. Cred că era vorba în principal de câini, deoarece cât am stat aici am văzut mulţi oameni care scoteau câini la plimbare.

Însă când am văzut ce probleme au olandezii mi-a venit să râd. Cred că dacă ar veni olandezii în România şi ar venea statisticile cu obezitatea la noi dar de data asta în rândul oamenilor, care zic io că-i mult mai importantă şi alarmantă în acelaşi timp, s-ar cruci realmente de mirare.

Scopul acestui articol e să se vadă diferenţa dintre problemele noastre ale românilor şi cele ale olandezilor. Se pare că oricât de bine ar duce-o, omul tot nu e mulţumit şi dacă nu are probleme reale atunci şi le creeaza el şi face din ţânţar armăsar. Totuşi eu bănuiesc că ei iau foarte în serios problema sănătăţii animalelor lor de companie. Şi pe deoparte îi înţeleg. Păi gândiţi-vă şi voi! Dacă problema cu sănătatea oamenilor e rezolvată prin bicicletă şi mâncare sănătoasă, trebuie să aibă şi ei alte puncte de progres şi aşa au trecut la animale, încercându-le să le creeze acestora o viaţă mai sănătoasă. Îs curios ce o să urmeze când şi această problemă va fi rezolvată.

Însă nu se ştie niciodată şi poate peste câţiva ani o să avem şi noi în România aceleaşi probleme. Aşa că nu e bine să râdem de alţii.

Pe frig sau pe ploaie, olandezii nu renunţă la bicicletă

Ce m-a frapat tare în Olanda, e ca deşi acum e octombrie şi e frig (3-4 grade dimineaţa) şi ploaie, olandezii nu renunţă la bicicletă. Iar dacă afară sunt 3 grade, vă daţi seama că mergând pe bicicletă se simte o temperatură şi mai scăzută. Cu toate astea ei nu renunţă. Un motiv ar fi acela că ei aşa au fost educaţi, în spiritul unei vieţi sănătoase şi nepoluante. Iar alt motiv ar fi că până la urmă eu spun că şi ei sunt nordici, deci sunt obisnuiţi cu frigul (spun asta pentru că foarte puţini purtau căciulă sau mănuşi). Iar dacă plouă, ori au pelerină ori, cel mai adesea i-am văzut cu umbrela pe bicicletă (cu o mână ţin bicicleta şi cu una umbrela).

Îmi vine să râd când mă gândesc cum e în România. La noi cum plouă un pic, cel puţin în Cluj, e o aglomeraţie extraordinară în trafic. Asta şi din cauză că în România se şi pune mai mult accentul pe confort decât aici. Aici nu conteaza că plouă sau că-i frig (şi aici chiar sunt vânturi destul de puternice tot timpul anului), bicicleta e la putere. La noi în schimb, poate ne mai plimbăm aşa un pic cu bicicleta când afară e cald şi bine, dar cum dă un pic frigul şi ploaia, punem bicicleta deoparte până anul următor. Recunosc că aşa gândeam şi eu, până să vin în Olanda să văd că alte naţii procedează altfel decât noi şi că se poate şi cum fac ei, chiar dacă nu e chiar aşa  confortabil.

 

Ce mânca bunica uneori

Bunica nu era pretenţioasă la mâncare. Mânca de toate. Însă avea şi nişte mâncăruri mai ciudate pentru noi cei din ziua de azi, pe care eu am văzut că le mânca doar ea. Acestea sunt: mămăligă cu silvoiz, pâine cu struguri, pâine cu prune, pâine cu ulei, pâine cu ceapă călită, pâine cu vin, pâine cu varză acră şi cu ulei. După cum se vede toate astea erau de post. Asta pentru că miercurea şi vinerea ţinea post. Ce-i mai plăcea ei mult erau aluaturile, de la palaneţe, nudlii şi pogăci la clătite şi ciureghe.

Bunica făcea mişcare, nu glumă

Pentru că mai nou pe toate canalele se spune să facem cel puţin 30 de minute de mişcare pe zi, mi-am amintit de felul în care bunica umbla foarte mult pe jos, chiar şi la bătrâneţe. Mergea pe jos până în satul Copăceni (5km), cartierul Poiana (7km), comuna Sănduleşti (5km), comuna Viişoara (10km). Prin aceste locuri avea fraţi, surori şi alte rude şi îi plăcea să ţină legătura cu ei. Zilnic umbla pe jos cel puţin până în centru la cumpărături (5km dus-întors). Mi-a povestit cum o dată când era mai tânără a mers pe jos până în Cluj-Napoca (30km). În ziua de azi, noi nu cred că am mai fi capabili să umblăm atâta pe jos, deşi mişcarea e sănătate curată.