Luciansin's Blog

Lumea din jurul meu

Fă-ți timp

Petrecând după-masa asta ceva vreme pe cetățuia Clujului și contemplând de acolo de sus orașul, oamenii și mașinile ce nu aveau astâmpăr, mi-am amintit de o poezie care-mi place. E scrisă de Rudyard Kipling si se numește ”Fă-ți timp”. Versurile sună cam așa:

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevaruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, acum!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Aprilie 2, 2012 Posted by | Sfaturi de viaţă | 2 comentarii

Versuri de Eminescu

Versurile mele preferate de Mihai Eminescu sunt din poezia Glossă:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu ramâi la toate rece.

La mulți ani, Eminescu!

Ianuarie 15, 2012 Posted by | România, Sfaturi de viaţă | Lasă un comentariu

Arta de a învinge

Următoarele versuri îmi plac la nebunie:

„Să ai CURAJUL să spui DA

Să ai CURAJUL să spui NU

Şi-n fiecare clipă GREA

Să fii mereu acelaşi TU.

Să ştii să CREZI cănd alţii te ÎNŞEALĂ

Să te RIDICI când alţii te DOBOARĂ

Să poţi PĂSTRA ce alţii vor s-ALUNGE

Să ştii să RÂZI când sufletul îţi PLÂNGE

Şi CALD tu să rămâi chiar dac-afară NINGE.

ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE!”

Decembrie 2, 2011 Posted by | Sfaturi de viaţă | Lasă un comentariu

„Pune-ţi pofta-n cui!”, o deviză de viaţă de-a bunicii

De când o ştiu eu pe bunica, ea s-a ghidat în viaţă după această deviză:”Pune-ţi pofta în cui!”. Şi de fiecare dată când făcea acest lucru, o făcea fie pentru copii, fie pentru nepoţi sau pentru că pur şi simplu nu avea destui bani. Pe vremea aceea, deşi şi atunci erau mâncăruri şi haine scumpe, oamenii simpli se ghidau mai mult după deviza “Pune-ţi pofta în cui!” şi nu işi satisfaceau toate poftele aşa des ca în ziua de azi. Oamenii erau mai echilibraţi şi mai maturi oarecum, ei ştiind că fericirea nu stă în satisfacerea poftelor sau dorinţelor. Nu gândeau ca şi copiii care mănâncă atâta ciocolată cât li se dă, ei nefiind în stare să se oprească din mâncat din proprie iniţiativă. La fel era şi bunica care deşi avea câţiva bani din pensia lunară nu-şi cumpăra nimic pentru ea, ci ne dădea nouă nepoţilor ori punea deoparte pentru mormântare. Nu zic că şi noi ar trebui să trăim într-un “post” continuu, dar măcar din când în când ar trebui să ne amintim de deviza ”Pune-ţi pofta-n cui!”.

Decembrie 18, 2010 Posted by | Bunica, Sfaturi de viaţă | Lasă un comentariu

Fiţi atenţi cu cei bătrâni!

Acuma de Anul Nou mi-am adus aminte de ce ne spunea bunica despre cum să nu mergem niciodată la cei bătrâni cu mâna goală. Ne spunea că un bătrân se bucură de orice, la fel ca un copil şi chiar aşteaptă cu nerăbdare să primească ceva, cât de puţin, de la cei ce vin să-l vadă. Aceasta poate fi o ciocolată, o prăjitură, o bomboană, orice atenţie pe care aţi da-o şi unui copil. Eu spun că puteţi încerca să duceţi ceva dulce unui bătrân pe care îl vizitaţi şi o să vedeţi cum o să se bucure ca un copil.

Ianuarie 3, 2010 Posted by | Bunica, Sfaturi de viaţă | 1 comentariu

Preţuiţi-i pe cei dragi cât timp sunt in viaţă!

Este un sfat pe care vi-l dau ca să nu ajungeţi să regretaţi şi voi mai târziu. Abia după ce a murit bunica mi-am dat seama de cât de multe lucruri aş mai fi avut de vorbit cu ea. Şi acest lucru deşi în ultimele luni ale vieţii sale, bunica se simţea din ce în ce mai rău, deci era de aşteptat ca într-o zi dintr-un oarecare viitor apropiat să nu mai fie. Cu toate astea abia după moartea bunicii mi-am dat seama de unele lucruri la care, cât timp a fost în viaţă, nu le-am dat nicio importanţă. Şi acum regret acest lucru. Regret că n-am stat mai mult de vorbă cu ea, că n-am încercat s-o înţeleg mai bine, că n-am fost în stare să-i înţeleg sacrificiul pe care l-a făcut pentru noi. Dar acum e în zadar. Şi tot ce mai pot eu face e să-i ajut cumva pe alţii să nu ajungă şi ei să regrete aşa cum am făcut eu. De aceea vă sfătuiesc să-i preţuiţi pe cei dragi cât timp sunt în viaţă.

Decembrie 20, 2009 Posted by | Bunica, Sfaturi de viaţă | 1 comentariu

A iubi înseamnă a te sacrifica

“A iubi înseamnă a te sacrifica”. Acest lucru l-am învăţat de la bunica. Nu ni l-a spus niciodată, dar ni l-a arătat din plin. Iar pentru noi, nepoţii ei, ea s-a sacrificat mult, mai ales când avea grijă de noi când eram mici şi părinţii noştri erau plecaţi la serviciu. Însă momentul în care mi-am dat seama cât de mult s-a sacrificat pentru noi şi implicit cât de mult ne-a iubit, a fost abia la mormântarea ei pentru care ea a adunat banii încă de când trăia.  Acest lucru l-a făcut pentru ca cei trei copii ai ei să nu cheltuie niciun ban la mormântarea ei. Aşa că în ultimii ani de trăit, după o viaţă plină de lipsuri, ea s-a sacrificat pentru noi şi cu puţinii bani din pensie, în loc să-şi mai cumpere o prăjitură sau un fruct (deşi îi plăceau tare mult), ea punea banii deoparte pentru mormântare. Prin acest fapt bunica ne-a dat o extraordinară lecţie de viaţă. Trist este că eu am înţeles acest lucru abia după moartea ei.

Noiembrie 8, 2009 Posted by | Bunica, Sfaturi de viaţă | Lasă un comentariu

Sfat de la bunica

Pe 28 iulie anul ăsta bunica ar fi împlinit 84 de ani. Din păcate ea a murit în mai 2007. Dumnezeu s-o odihnească! Gândindu-mă puţin la ea, mi-am adus aminte de un sfat ce mi l-a dat cu câteva luni înainte de a muri. Atunci m-am dus la ea şi, simţindu-i sfârşitul aproape, am întrebat-o cum ar trebui să fiu şi să mă comport în lumea asta. Ea a stat puţin până a înţeles întrebarea, apoi mi-a zis să fiu cinstit, bun şi să nu încelui* pe nimeni. Mi-a zis că dacă pot să ajut oamenii, iar dacă nu pot să-i ajut, măcar să nu le fac greutăţi în plus. Acesta a fost sfatul bunicii mele despre cum ar trebui trăită viaţa. Eu zic că merită să luăm cu toţii în seamă acest sfat.

__________________________________________________________________________________________________

*a încelui = a înşela, a prosti, a păcăli pe cineva în paguba sa, a fura pe cineva

Iulie 26, 2009 Posted by | Bunica, Sfaturi de viaţă | Lasă un comentariu

Impresii şi sfaturi la sfârşit de facultate

În timpul facultăţii, adică pe parcursul a 5 ani de zile am întâlnit tot felul de oameni. Însa cei mai puţini au fost cei echilibraţi. Iar pentru mine a fi echilibrat e cel mai greu lucru cu putinţă, mai ales pentru un student care e la începutul vieţii si care e ispitit de atâtea şi atâtea lucruri într-un oraş departe de casă cel mai adesea. Atunci se vede dacă educaţia primită în familie şi în liceu a avut sau nu efect. Fiind singur, departe de restricţiile părinteşti, studentul îşi arată adevărata lui faţă. Şi cel mai adesea începe prin a face năzbâtii după năzbâtii. Problema e cât va ţine această perioadă de aşa zisă libertate şi cât timp îi va lua studentului nostru să-şi revină la realitate şi să se maturizeze pentru a ajunge în cele din urmă un adevărat pilon al societăţii de mâine.

Aşadar eu am întâlnit în timpul facultăţii oameni care nu m-au înţeles deloc, dar şi oameni pe care eu, oricât m-aş fi străduit, nu i-am înţeles deloc.

Am întâlnit oameni care m-au ajutat mult (care au venit de la 140km special la mine acasă într-un weekend pentru a-mi explica unele lucruri la o restanţă), dar şi oameni care m-au pârât la profesor că nu vreau să lucrez la un proiect.

Am întâlnit oameni care cât era ziua de lungă citeau cărţi tehnice si se documentau asupra bibliografiei date de profesori, dar si oameni pe care-i durea în cot şi citeau cărţi de filosofie şi de religie toată ziua.

Am întâlnit oameni foarte optimişti şi încrezători în ei, mândri de-a dreptul, dar şi oameni care nu aveau deloc încredere în ei şi acest lucru se răsfrângea asupra activităţilor lor zilnice.

Am întâlnit oameni care m-au făcut nesimţit, dar şi oameni care mi-au spus că sunt de treabă.

Am întâlnit oameni inconştienţi şi imaturi care se jucau toată ziua Counter, dar şi oameni care-şi luau rolul şi viaţa prea în serios (asta pentru că probabil trecuseră prin unele greutăţi ale vieţii încă de tineri).

Am întâlnit oameni cu foarte mulţi prieteni, dar şi oameni cu foarte puţini prieteni şi care socializau foarte greu.

Am întâlnit oameni care erau conştienţi că trebuie să te foloseşti de alţii pentru a reuşi în viaţă, dar am întâlnit şi oameni care şi-au luat soarta în propriile mâini.

Am întâlnit oameni foarte sinceri, dar şi oameni foarte prefăcuţi.

Am întâlnit oameni care te încurajau, dar şi oameni care voiau sa-ţi ia orice speranţă cu putinţă, pentru a te lăsa pradă deznădejdii.

Am întâlnit oameni buni la suflet şi oameni răi de-a dreptul.

Am întâlnit oameni care îţi alinau rana dacă erai rănit, dar şi oameni care îţi adânceau cuţitul în rană.

Am întâlnit oameni fără nicio carte citită (în afară de cele tehnice), dar şi oameni cu o cultură generală vastă.

Am întâlnit oameni care mergeau doar la laboratoare, dar şi oameni care n-au lipsit de la nici un curs.

Am întâlnit oameni care-şi desfăşurau activitatea doar noaptea iar ziua dormeau, dar şi oameni care dormeau noaptea şi activau ziua.

Am întâlnit oameni foarte harnici, dar şi oameni foarte leneşi.

Am întâlnit oameni care deşi la electronică nu prea se pricepeau la calculatoare, dar şi alţii care se pricepeau foarte bine.

Am întâlnit oameni de care mi-a păsat cu adevărat şi pe care i-am criticat adesea din această cauză, dar şi oameni de care nu mi-a păsat deloc şi cărora nu le-am spus nimic chiar dacă-i vedeam că greşesc.

Am întâlnit oameni care aproape noapte de noapte ieşeau în cluburi, dar şi alţii care nu ieşeau aproape niciodată.

Am întâlnit oameni care încercau să bage zâzanie între unii semeni de-ai lor, dar şi alţii care încercau să-i împace pe unii când aceştia se certau.

Am întâlnit oameni care se credeau buricul pământului, dar şi alţii care se credeau foarte neînsemnaţi.

Am întâlnit oameni care învăţau cu o noapte înainte de examen, dar şi oameni care învăţau toate zilele dinaintea unui examen.

Am întâlnit oameni care au căutat pe Net Cojbuc cu “j” (culmea e că au şi găsit), dar şi oameni care ştiau multe despre literatură.

Am întâlnit oameni care îţi înseninau ziua cu glumele lor, dar şi oameni care erau mereu serioşi şi n-aveau deloc simţul umorului.

Am întâlnit oameni foarte buni la teorie, dar şi oameni foarte buni la practică.

Am întâlnit oameni care nu mi-au trimis cv-ul meu la o firmă pentru un internship deşi era de datoria lor, dar şi oameni care m-au încurajat mult să-mi depun cv-ul la mai multe firme.

Am întâlnit oameni care mi-au spus că nu merit deloc laptopul primit în dar de la unchiul meu, dar şi oameni care au spus că-l merit din plin.

Am întâlnit oameni în care am avut încredere prea mare, dar şi oameni în care n-am crezut şi în care trebuia să am încredere mai mare.

Am întâlnit oameni foarte invidioşi, dar şi oameni foarte solidari cu mine.

Am întâlnit oameni care m-au vorbit de bine, dar şi oameni care m-au vorbit de rău.

Am întâlnit oameni care m-au ajutat cum au putut ei mai bine, dar şi oameni care m-au încurcat cum au putut ei mai mult.

Am întâlnit oameni care credeau că există înălţimi de neatins în această lume, dar şi alţii care nu luau în seamă acest lucru şi erau de părere că cei ce cred asta au doar aripi prea scurte.

Am întâlnit oameni care un an întreg au avut doar 10 pe linie, dar şi oameni care într-un an au avut 9 restanţe.

Am întâlnit oameni care-ţi făceau rău fără să vrea, dar şi alţii care-ţi făceau acest lucru cu bună ştiinţă.

Am întâlnit oameni foarte pasionaţi de ceea ce făceau, dar şi oameni care făceau totul doar din obligaţie.

Am întâlnit oameni care mi-au vrut binele şi eu nu i-am înţeles, dar şi alţii care mi-au vrut răul şi eu nu i-am crezut în stare de asta.

Am întâlnit băieţi care un curs întreg se gândeau la o fată ce o văzuseră în ziua respectivă şi ca atare nu erau deloc atenţi la curs, dar şi oameni care nu pierdeau nicio idee din ceea ce spunea proful sau profa.

Am întâlnit oameni care se plângeau toată ziua, deşi luau doar note mari, dar şi alţii care deşi abia treceau la examene, îi durea în cot.

Am întâlnit oameni care îi judecau pe ceilalţi doar după note, dar şi alţii care nu luau deloc în seamă acest aspect.

Am întâlnit oameni care spuneau despre mine că nu sunt în stare să fac niciodată curăţenie ca lumea în camera de cămin, dar şi oameni care m-au felicitat pentru curăţenia făcută.

Am întâlnit oameni care nu-mi luau deloc bani când mergeam acasă cu autostopul, dar şi oameni care îmi cereau o anumită taxă fixă.

Am întâlnit oameni total neciopliţi, bădărani de-a dreptul, dar şi oameni foarte cizelaţi şi diplomaţi cu ceilalţi.

Am întâlnit oameni care s-au supărat când le-am spus unele lucruri verde-n faţă, dar şi oameni care au apreciat acest lucru.

Am întâlnit băieţi care se purtau îngrozitor cu iubitele lor, dar şi băieţi care le ţineau în puf.

Am întâlnit oameni care ştiau dinainte ce întrebări li se vor pune la un interviu (cu alte cuvinte au avut un preinterviu), dar şi oameni care au mers la un interviu total nepregătiţi.

Am întâlnit oameni care mi-au spus că de fapt eu nu ştiu nimic şi că nu mă pot angaja decât cu pile, dar şi oameni care au avut încredere în mine. Şi dintre aceşti oameni care au avut încredere în mine trebuie să-i amintesc neapărat pe domnii profesori Bogdan Orza şi Albert Fazakas care (unul la Televiziune si celălalt la Tehnici de programare cu arii logice) mi-au dat un punct în plus mărindu-mi nota de la 9 la 10 pentru a avea bursă mare. Vreau să-l amintesc cu această cale şi pe domnul profesor Mircea Dăbâcan care, fiind îndrumătorul meu la diplomă, a avut răbdarea şi timpul necesar să stea uneori cu mine şi 3 ore pentru a rezolva o problemă, căreia eu personal nu i-am putut da nicicum de cap. Ţin cu această ocazie să le mulţumesc public pentru încrederea ce au avut-o în mine. Sper să nu vă dezamăgesc domnilor profesori!

Totodata ţin să-mi cer iertare tuturor celor cărora le-am greşit pe parcursul facultăţii, cu sau fără voia mea, colegi sau profesori.

Şi acum vă întreb şi mă întreb ce e mai important : să fii cel mai bun sau cel mai slab într-un domeniu? Eu zic că ideal ar fi să fii de mijloc şi să le ştii îmbina pe toate cât mai cu folos. Întotdeauna un om echilibrat o să fie mult mai câştigat decât unul ce se axează pe o extremă. Cel echilibrat are intotdeauna alternative, pe care celălalt nu le are. Plus că viaţa nu e doar o cărare îngustă şi pe care fiind nu ai voie să te uiţi în stânga sau în dreapta, ci e mult mai complexă şi are mai multe aspecte de care trebuie să ţinem seama. Aşadar, deşi trăim într-o lume în care din păcate „primul e totul şi al doilea nimic”, cum spunea exploratorul Robert Scott în jurnalul său, sfatul meu e să fiţi echilibraţi tot timpul indiferent pe ce drum vă va duce viaţa în continuare! Mult succes tuturor pe mai departe!

Mai 11, 2009 Posted by | Facultate, Sfaturi de viaţă | 10 comentarii