Tradiţii strămoşeşti în lunile de peste an – Aprilie

Sărbătoarea Dinţilor – Sfântul Antipa (11 Aprilie)

Ziua de 11 Aprilie este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinţi şi măsele.

 

Ajunul Sfântului Gheorghe (Sângiorzul Vacilor) sau Buciumul  (22 Aprilie)

Noaptea care face trecerea spre sărbătoarea Sfântului Gheorghe (vechi început al Anului Pastoral) este una foarte importantă, în care se crede că vrăjitoarele şi strigoaicele ameninţă lanurile de grâu şi vitele, furându-le mana sau laptele. De aceea, toate practicile magice din această noapte sunt destinate apărării animalelor şi culturilor.
Tradiţia populară spune că în această noapte vrăjitoarele şi strigoaicele, goale şi despletite, se adună câte 12 la hotarul satului, fiind îndrumate de către o vrăjitoare mai bătrână. Se zice că ele se bat la graniţa dintre două ţări, iar cele care câştigă primesc ploaia, care va aduce un an îmbelşugat în ţara respectivă. În schimb, în cealaltă parte va fi secetă, iar anul nu va fi roditor.

 

Sfântul Gheorghe (Sângiorz) (23 Aprilie)

Sfântul Gheorghe este una din cele mai mari sărbători ale românilor. Ea păstrează elemente străvechi, anterioare creştinismului, din care nu se păstrează decât amintirea unui sfânt războinic, care a omorât balaurul ce ameninţa lumea.

În trecut început al Anului Pastoral, aceasta zi este considerată începutul primăverii. Se aleg ciobanii cărora li se dau în primire oile până la sărbătoarea Sfântului Dumitru (26 octombrie).

Pentru a fi sănătoşi tot anul, dis-de-dimineaţă, înainte să răsară soarele, oamenii se scaldă într-o apă curgătoare. Fetele seamănă busuioc şi ţin seminţele în gură, pentru a creşte şi a mirosi frumos.

Tot dimineaţa, înainte de a mânca, oamenii se cântăresc, pentru a fi feriţi de farmece, pentru a fi sănătoşi şi pentru a trăi mult.

Gunoiul din această zi este aşezat la rădăcina pomilor, pentru ca aceştia să rodească.
Dacă e rouă multă sau ceaţă în această zi, anul va fi îmbelşugat.

Un obicei ajuns la noi din timpuri străvechi este “blojul”, care poartă şi numele de “Sângiorz”, “Gheorghe”, “Gotoi”, “Bloaja”, “Păpăluga”, “Mujug”, “Moroi”, “Plugar”, etc. Obiceiul reprezintă simbolic naşterea şi moartea divinităţii fitomorfe. Tot ritualul are loc în cadrul cetei de feciori. Aceştia se întâlnesc în pădure, în ajunul Sfântul Gheorghe şi, în jurul unui foc, îl aleg pe cel care va juca rolul zeului. Naşterea este simbolizată de îmbrăcarea acestuia în elemente de vegetaţie: crengi verzi de tei, fag, etc. şi punerea pe cap a unui coif confecţionat din coajă de cireş sălbatic. În picioare va purta opinci din coajă de copac, iar în mână un băţ, împodobit şi el cu ramuri verzi. Ceilalţi flăcăi din ceată poartă şi ei fluiere sau buciume făcute din scoarţa unor copaci. În dimineaţa de Sfântul Gheorghe, ceata deghizată pleacă pe uliţele satului, strigând şi cântând. În curţi, Sângiorzul dansează, încearcă să ia în braţe fetele şi femeile, urzică oamenii şi se fereşte să fie udat. Dacă un gospodar reuşeşte să ude Blojul apărat de ceata sa, acesta este un semn rău pentru semănăturile şi vitele acestuia. Ceata de feciori primeşte daruri (ouă, carne, vin), care sunt strânse de unul dintre ei, numit “Cloşca” sau “Slujnica”. După ce termină de umblat prin curţile oamenilor, Blojul este dezbrăcat de hainele alcătuite din frunze şi aruncat în apă, sugerând îmbătrânirea şi moartea. Hainele sunt date jos în pădure, într-un lan de grâu, în curtea primului gospodar care a ieşit la arat sau pe malul apei şi sunt uneori înmormântate ritualic. Acestea au valenţe magice pozitive: cresc rodul holdelor, apără vitele de strigoaice, aduc noroc şi sănătate. În unele regiuni, din aceste ramuri de copac care au alcătuit costumul Blojului se fac cununile mirilor.

Acum se dă de pomană pentru morţi ouă cu lapte, colac, lumânări şi caş. Sunt locuri unde până la această dată oamenii nu s-au atins de laptele de oaie. Principiul este să guste întâi morţii. Se spune chiar aşa, “poamă nouă în gură veche”.

 

Marcul Boilor (25 Aprilie)

În icoane, Sfântul Evanghelist Marcu este reprezentat având un bou lânga el. Din acest motiv, sărbătoarea Sfântului Marcu a fost numită de popor “Marcul Boilor”. În această zi nu se lucrează, pentru că altfel vitele se vor afla în pericol.

 

Lăzărelul (Sâmbăta lui Lazăr)

Sărbătoare cu dată mobilă, fixată în a şasea sâmbătă din postul Paştelui. Este dedicată zeului vegetaţiei, fiind un dans al tinerelor fecioare conduse de Lăzăriţa (o fată îmbrăcată în alb) şi spune povestea tânărului păstor care a plecat cu oile şi a murit în încercarea de a lua din copac frunza animalelor. Surorile lui l-au gasit şi l-au dus acasă, fiind transformat ulterior în vegetaţie luxuriantă.

Lăzărelul este un ceremonial al cetei de fecioare, structurat dupa modelul colindelor, dedicat zeului vegetaţiei cu acelaşi nume în Sâmbăta Floriilor. Personajul central, Lăzăriţa, îmbrăcată mireasă (rochie albă şi coroniţă de flori pe cap), se plimbă cu paşi dansanţi, înainte şi înapoi, în interiorul cercului format din surate, pe o melodie simplă, duioasă, care povesteşte drama eroului vegetaţiei: plecarea de acasă a tânărului cu oile sau cu caprele, căţărarea în copac pentru a doborî frunza animalelor, moartea lui năprasnică prin căderea din arbore, căutarea îndelungată şi găsirea trupului neînsufleţit de surioare, aducerea acasă, scalda mortului în lapte dulce, îmbrăcarea în frunze de nuc, aruncarea scaldei pe sub nuci, învierea şi metamorfozarea lui Lăzărel în flori şi vegetaţie luxuriantă, moment culminant marcat de hora vesela a colindătoarelor.

Moartea şi renaşterea anuală a eroului reconstituite de textul folcloric, păstrează amintirea ceremoniilor antice dedicate zeilor vegetaţiei (Dionysos, Adonis, Afrodita, Attis, Osiris).

Dupa unele tradiţii, corpul neînsufleţit al lui Lazăr a fost găsit şi bocit, de sora lui mai mare, care era nevasta lui Dragobete şi nora Babei Dochia. De atunci ar fi ramas şi obiceiul jelitului la mort (Dobrogea, sudul Munteniei).

 

Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)

Această sărbătoare s-a suprapus celei dedicate zeiţei romane Flora. În ultima duminică din postul Paştelui, toata lumea merge la biserică ca să ia ramuri de salcie, sfinţite de preoţi. Aceste ramuri de salcie au înlocuit ramurile de finic cu care locuitorii Ierusalimului l-au întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos. Salcia este mereu înflorită în această perioadă a anului, o expresie a fertilităţii şi a reînvierii naturii. Din aceste ramuri se fac coroniţe şi se pun la icoanele din casele credincioşilor. De asemenea, se spune că e bine să te încingi cu aceste ramuri de salcie ca să nu te doară mijlocul.

Importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui numit Dezlegarea la peşte. La semnificaţia veche, de reînviere a naturii, când înfloresc florile, salcia şi pomii fructiferi, s-au adăugat funcţii şi semnificaţii noi, legate de cultul moşilor şi strămoşilor (pomeni, curăţirea mormintelor şi cimitirelor, înfigerea în morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor morţilor în actele de divinaţie, etc.).

Ramurile de salcie, simbol al fertilităţii şi vegetaţiei de primăvară, se duc la biserică pentru a fi sfinţite. Cu acestea, oamenii împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele, se încing peste mijloc, le păstrează pentru tratarea bolilor de-a lungul anului sau le folosesc la vrăji şi descântece. În unele locuri din ţară, în ziua de Florii se scotea mărţişorul făcut cadou la 1 martie şi se agăţa într-un maceş sau într-un pom înflorit, se aeriseau hainele şi zestrea.

Sărbătoarea este celebrată, cu unele diferenţieri zonale, pretutindeni în România.

 

http://web13.net/traditii-romanesti-aprilie/

http://www.monitorulsv.ro/Religie/2010-04-08/Traditii-luna-aprilie

http://antenasatelor.ro/component/content/article/384-traditiile-lunilor-anului

http://www.artatraditionala.ro/blog/166/aprilie-prier.htm

http://www.revista-satul.ro/articol.php?id=33

http://www.evenimentul.ro/articol/prier.html

http://www.antenasatelor.ro/traditii/2950-calendarul-traditiilor-populare-2-aprilie.html

http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/aprilie