Luciansin's Blog

Lumea din jurul meu

Nu-i singur Iuda vinovat

Pentru că tot suntem în Săptămâna Mare, am să postez niște versuri de Costache Ioanid care ar trebui să ne dea de gândit:

 
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cuie L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Iisus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

Aprilie 13, 2012 Posted by | Ortodoxie | 1 comentariu

Fă-ți timp

Petrecând după-masa asta ceva vreme pe cetățuia Clujului și contemplând de acolo de sus orașul, oamenii și mașinile ce nu aveau astâmpăr, mi-am amintit de o poezie care-mi place. E scrisă de Rudyard Kipling si se numește ”Fă-ți timp”. Versurile sună cam așa:

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevaruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, acum!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Aprilie 2, 2012 Posted by | Sfaturi de viaţă | 2 comentarii

Versuri de Eminescu

Versurile mele preferate de Mihai Eminescu sunt din poezia Glossă:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu ramâi la toate rece.

La mulți ani, Eminescu!

Ianuarie 15, 2012 Posted by | România, Sfaturi de viaţă | Lasă un comentariu

Arta de a învinge

Următoarele versuri îmi plac la nebunie:

„Să ai CURAJUL să spui DA

Să ai CURAJUL să spui NU

Şi-n fiecare clipă GREA

Să fii mereu acelaşi TU.

Să ştii să CREZI cănd alţii te ÎNŞEALĂ

Să te RIDICI când alţii te DOBOARĂ

Să poţi PĂSTRA ce alţii vor s-ALUNGE

Să ştii să RÂZI când sufletul îţi PLÂNGE

Şi CALD tu să rămâi chiar dac-afară NINGE.

ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE!”

Decembrie 2, 2011 Posted by | Sfaturi de viaţă | Lasă un comentariu

Tentaţiile tinerilor din Olanda

Pentru că în fiecare zi trec de 2 ori pe lângă o casă de toleranţă din Almelo(un oraş de 70 000 loc. din Olanda) când merg şi când revin de la serviciu, m-am gândit să scriu despre tentaţiile cu care pur şi simplu sunt bombardaţi tinerii din Olanda.

Gândiţi-vă că aici sunt legale atât drogurile uşoare cât şi prostituţia. Iar adolescenţii, care la vârsta lor vor să încerce tot ce e de încercat, au în Olanda mai multe tentaţii, spre deosebire de alte ţări. Iar cei care nu cad tentaţiei, spun eu, sunt ceva mai “puternici” decât alţi semeni de-ai lor din alte ţări unde aceste lucruri sunt interzise.

Pe lângă droguri şi prostituţie, mă întrebam ce ar putea întreba pe părintele său un adolescent când trece pe lângă un teatru din Amsterdam unde actorii fac sex pe scenă şi mai ales ce răspuns i-ar putea oferi părintele la curiozitatea firească a copilului. La fel pentru Muzeul Sexului sau Red Light District(unde prostituatele stau în geam), ambele din capitală. Asemenea pentru coffeeshop-uri sau alte case de toleranţă, care de altfel se găsesc în majoritatea oraşelor. Ce răspuns i-ar putea da tu ca părinte unui copil care te întrebă ce fac oamenii într-un coffeeshop sau într-o casă de toleranţă fără ca acesta să fie tentat de la o vârstă fragedă să cadă tentaţiei de a încerca în dorinţa lui firească de a deveni “om mare”.

Din partea mea tot respectul pentru tinerii din Olanda care nu au căzut tentaţiilor atât de prezente la tot pasul în ţara lor. Jos pălăria!

Noiembrie 13, 2011 Posted by | Olanda | Lasă un comentariu

Mentalitatea olandezilor

Un aspect care mi-a plăcut la olandezi îi faptul că, după părerea mea, ei au o mentalitate foarte sănătoasă. Acest lucru implică mai multe aspecte.

În primul rând gândesc foarte pozitiv şi sunt optimişti în toate situaţiile, având o atitudine proactivă. Apoi nu au prejudecăţi şi sunt foarte deschişi, de fapt cei mai deschişi europeni cu care am intrat în contact. Poţi vorbi cu ei despre orice. Şi sunt în acelaşi timp mereu deschişi la lucruri noi, asta implicând şi tehnologia de ultimă oră(smartphone, ipad, etc.). Totodată sunt şi foarte toleranţi cu toţi oamenii, indiferent de religie, orientare sexuală, rasă, opţiune politică. Şi nu sunt stresaţi, ci foarte calmi în majoritatea situaţiilor (un exemplu ar fi că în toate săptămânile în care am stat aici nu am auzit nici măcar o dată un claxon de maşină în oraş, singurul claxon pe care l-am auzit fiind cel de bicicletă, când mergeam pe pista bicicliştilor). Olandezii îşi fac treaba foarte serios, dar fără stres sau grabă, cu gândul probabil că stresul poate dăuna grav sănătăţii. La ei nu am observat deloc acea oboseală psihică de după serviciu, atât de comună nouă românilor, când ajungi acasă de la serviciu frânt. Şi încă un lucru: glumesc foarte mult şi sunt mereu veseli şi bine dispuşi.

Cu alte cuvinte cel puţin noi românii avem destul de multe lucruri pe care merită să le învăţăm de la ei (asta chiar dacă nu vor să ne primească în spaţiul Schengen).

Noiembrie 9, 2011 Posted by | Olanda, Stil de viaţă sănătos | 1 comentariu

Olandezii au o adevărată „cultură a toleranţei”

Când spui Olanda te gândeşti la o ţară foarte dezvoltată unde multe lucruri sunt permise cum ar fi drogurile, prostituţia, căsătoriile între persoane de acelaşi sex, eutanasia bolnavilor incurabili.

Însă mergând în Olanda şi stând acolo câteva săptămâni, mi-am dat seama că Olanda înseamnă mult mai mult de atât. Mi-am dat seama că nu toţi olandezii se droghează, sunt homosexuali sau merg la case de toleranţă. Mi-am dat seama că de fapt ei tolerează aceste comportamente şi aceşti oameni, adică îi acceptă aşa cum sunt ei. Luându-se după principiul că fiecare om e egal cu ceilalţi şi trebuie acceptat aşa cum e el, olandezii au ajuns să-i accepte pe mulţi oameni care chiar în ţările lor sunt consideraţi nişte paria ai societăţii. Şi pe lângă asta, olandezii au şi o politică de încurajare a imigraţiei. De altfel în nicio ţară din Europa nu m-am simţit mai bine primit ca în Olanda. Nu m-am simtit străin deloc. Ca să te descurci în Olanda nu trebuie să ştii olandeza, ci engleza e suficientă. Asta pentru că aici oricine ştie limba lui Shakespeare care de altfel e obligatorie în toate şcolile. Olandezii nu se simt ofensaţi deloc dacă nu le vorbeşti în limba lor natală, cum sunt alte popoare din Europa mai naţionaliste.

Din această cauză pot spune cu mâna pe inimă că olandezii au o adevărată „cultură a toleranţei”, lucru care aduce după sine avantaje, dar şi dezavantaje.

Septembrie 3, 2011 Posted by | Olanda | 1 comentariu

Tradiţii strămoşeşti în lunile de peste an – Iunie

Sfântul Vartolomeu (11 iunie)

În tradiţia românească, Sfântul Vartolomeu, numit şi Vartolomeul grâului, este o sărbătoare de miez de vară. Din acest moment, vara trece înspre iarnă. Mai precis, vara se “învârteste” înspre iarnă. Verbul “a învârti” (de unde şi numele sfântului Vartolomeu) caracterizează toată această sărbătoare. Femeile nu trebuie să toarcă (mişcarea presupune învârtirea fusului). Mai mult, nu se lucrează în general, întrucât e pericol de vârtejuri, de furtuni, sau chiar de ameţeli.

 

Sfântul Onufrie (12 iunie)

Sărbătoarea Sfântului Onufrie, sau Onufrei, este considerată şi ea o zi a miezului de vară. Numită şi “ziua şoarecilor”, se ţine pentru ca viermii şi şoarecii să nu mănânce recoltele. Se spune şi că, dacă plouă, nu vor mai fi şoareci tot anul. Ca şi Sfântul Vartolomeu, Sfântul Onufrei aduce grindină şi vijelii.

 

Sfantul Eliseu (14 iunie)

Ziua Sfântului Eliseu se serbează pentru obţinerea unor recolte de grâu bogate. Dacă se lucrează, este pericol de grindină.

 

Sfântul Iuda (19 iunie)

În tradiţia populară, Sfântul Iuda susţine unul din pilonii pe care se sprijină pământul. Se crede că, atunci când Iuda va roade acest stâlp, pământul se va prăbuşi şi lumea va fi distrusă.

După unele credinţe, Iuda ar fi fost frate cu Sfântul Ilie. De aceea, el are putere asupra furtunilor şi grindinei.

 

Sfântul Ion de vară – Drăgaica sau Sânzienele (24 iunie)

De Sânziene se strâng plante de leac. Până la Rusalii plantele nu erau bune, erau “ciupite” de Iele. Acum se culeg pentru tot felul de boli. În această noapte găseşti mai uşor “iarba fiarelor” care deschide lăcatele. De Sânziene e interzis sa te scalzi.

Noaptea Sânzienele dau belşug la recolte şi aduc sporul în casă.

În calendarul popular sărbătoarea Sânzienelor este un moment al solstiţiului de vară, marcat de numeroase credinţe şi practici magice. Ne aflăm în ziua în care soarele are putere maximă, dincolo de care va urma partea rece şi întunecoasă a anului, când timpul începe să se degradeze şi să îmbătrânească, asociindu-se sfârşitului. Rămăşiţe ale unui străvechi cult solar sunt încă sesizabile în credinţele ţăranilor. O mulţime de tradiţii sunt asociate cu imaginea astrului ceresc, care, odihnindu-se pe cer la amiază, are acum şi conotaţii negative. Conform vechilor superstiţii, oamenii nu ar trebui să se uite în această zi către soare, căci vor orbi sau îi va durea capul tot restul verii. Unii se feresc a se trezi dis-de-dimineaţă, de frică să nu vadă trei sori. Alţii însă spun că dacă te scoli în zori, vei vedea soarele la răsărit spălându-se pe faţă şi apa curgând sub formă de raze luminoase. Semnificaţii importante pentru aceasta zi au şi Sânzienele sau Drăgaicele. Deşi acestea sunt două denumiri diferite ale unor divinităţi similare (Sânziene în Transilvania, Maramureş, Banat, Oltenia şi Bucovina şi Drăgaice în Muntenia, Oltenia şi Moldova), se pot deosebi nuanţe oarecum diferite. Drăgaicele au în general conotaţii pozitive. În denumirea acestora, ca şi la Dragobete, este evidentă rădăcina ce trimite la cuvântul “dragoste”. Drăgaicele sunt divinităţi agrare ale fertilitătii, protectoare ale lanurilor de grâu, ale fecioarelor şi ale tinerelor femei. Sunt numite şi “mirese”, “regine ale holdelor” sau “stăpâne ale surorilor”. De ziua lor, ele plutesc prin aer, cântând şi dansând, îmbogăţind recoltele, dând putere tămăduitoare plantelor sau proorocindu-le soţii tinerelor fete. În credinţele asociate Sânzienelor, predomină funcţiile punitive. Dacă nu li se respecta ziua, Sânzienele vor aduce furtuni şi vor face rău oamenilor. De asemenea, dacă se întâmplă să descoperi locul în care acestea dansează în hore, te vei îmbolnăvi şi nu vei scăpa decât dacă te vei reîntoarce acolo anul următor. Multe din obiceiurile acestei zile sunt legate de fete şi femei. Fetele culeg flori de sânziene din care îşi împletesc cununi şi îşi fac brâuri din cicoare. După ce le poartă întreaga zi, le vor folosi în cursul anului la lecuirea diferitelor boli. Unele din plantele culese astăzi au şi virtuţi fertilizatoare, fiind destinate femeilor ce nu pot avea copii. Credinţele din unele regiuni spun că fetele şi femeile tinere ar trebui să se tăvăleasca în noaptea de Sânziene prin roua pădurii, pentru a fi frumoase şi iubite. Florile de drăgaica purtate la brâu sau sub formă de cunună asigură căsătoria cu o fată sau cu un bărbat frumos. Ţinute în casă, dacă nu se ofilesc până dimineaţa, acestea vor aduce noroc. La miezul nopţii de Sânziene, pentru câteva momente, înfloreşte iarba-fiarelor, cu care se pot descuia toate lăcatele, motiv pentru care e căutată în special de tâlhari. Vechi dansuri ale Drăgaicii se ţineau odinioară, organizându-se şi târguri, un prilej foarte potrivit pentru ca tinerii să se cunoască între ei şi pentru aranjarea căsătoriilor.

În noaptea dinaintea acestei zile, ajunul Sfântului Ioan Botezătorul, este unul dintre marile ajunuri ale anului, moment în care se face apel la practici oraculare referitoare la soarta recoltelor şi destinelor individuale. În noaptea de 23 spre 24, adică spre Drăgaica, există obiceiul zis Făclia de Sânziene, făcută din lemn de brad uscat în care se îndeasă răşina şi surcele de molid; flăcăii se adună pe un deal, se joacă cu făcliile, învârtindu-le de la răsărit spre apus. Când făcliile sunt pe cale să se stingă, ei pleacă spre sat, înconjurând cu ele grădinile şi înfigându-le în livezi şi holde. Ziua de 24 iunie zisă şi Sfântul Ioan de Vară, Ziua Soarelui, Ursina sau Amuţitul cucului, este numită şi miezul verii sau cap de vară. Oamenii nu lucrează, fiindcă şi soarele se odihneşte. Se spune că soarele joacă pe cer, iar cine-l vede toată vara îl doare capul. Drăgaica este doamna florilor, numită în unele zone Împărăteasă, Mireasă, Regina Holdelor; dacă i se nesocoteşte ziua, superstiţia spune că vor fi vârtejuri (tornade), vijelii, grindină şi că ea lasă florile fără miros.

 

Sân Petru de vară – sfinţii apostoli Petru şi Pavel (Sărbătoarea lupilor) (29 iunie)

Sfinţii Petru şi Pavel stau pe lună, de-o parte şi de alta a acesteia. Sfântul Petru este deţinătorul cheilor de la poarta şi de la încăperile Raiului, dar şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Petru este cel care stăpâneşte piatra, grindina şi este patronul agricultorilor.
Sărbătoarea sfinţilor Petru şi Pavel se ţine timp de trei zile.O legendă spune că odată, în timp ce sfinţii se aflau pe pământ, au intrat într-o cârciumă. Au găsit acolo o mulţime de oameni în mijlocul unei petreceri şi s-au alăturat şi ei jocului. După ce au obosit, şi-au dat seama că nu le-a plăcut şi, pentru a-i pedepsi pe oamenii care i-au făcut să petreacă, au hotărât ca de ziua lor să se postească.

La Sânpetru de vară apar licuricii. Aceştia sunt de fapt scânteile căzute pe pământ după ce sfântul plesneşte din biciul său. Sfântul Petru trimite licuricii pentru a-i îndruma pe cei pierduţi în pădure. În această zi se fac pomeni pentru cei morţi (Moşii de Sânpetru).

Oamenii respecta ziua Sfântului Petru şi pentru a ţine lupii departe de animale.

Superstiţia spune că nu e bine să scuturi merii, până în această zi, pentru a feri holdele de grindină ; acum încetează să mai cânte cucul şi privighetorile. Acum se tin Moşii de Sân-Petru, când se împart colaci, lumânări şi mere dulci şi acre. Există superstiţia că dacă un om pistruiat se spală cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul pentru a nu li se înmulţi pistruii. Altă superstiţie: dacă tună sau fulgeră în această zi, nucile şi alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.

 

Pietrele lui Sân Petru (30 iunie)

În calendarul popular, 30 iunie este cea de-a doua zi a sărbătorii lui Sânpetru. Oamenii o respectă de frica lupilor, a trăsnetelor şi a grindinei.

 

http://www.prinoradea.ro/articole/articol.php/oradea/9

http://cdb.designerdebijuterii.com/viewtopic.php?t=819&sid=58cb3f2642ae282b0c1fd84eac31d71f

http://www.premonitii.ro/showthread.php?tid=15321&page=3

http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/iunie

 

Iunie 5, 2011 Posted by | România, Tradiţii | Lasă un comentariu

Bănuieli ştiinţifice la început de carieră

Să nu-mi spuneţi că n-aţi păţit niciodată să vi se facă somn subit sau să vă moleşiţi stând lângă o persoană ce spunea că e foarte obosită. Să nu-mi spuneţi că nu vi s-a făcut niciodată foame (sete) stând lângă o persoană căreia îi era foame (sete), deşi voi mâncaserăţi (băuserăţi) de curând.

Părerea mea e că pentru toate acestea există o singură explicaţie, şi anume că somnul (oboseala), foamea, setea şi alte nevoi fiziologice se pot transmite de la un om la altul doar prin simplul fapt că stai lângă acel om. Eu am experimentat de multe ori această situaţie de “transmitere” a nevoilor unui om de la o persoana la alta. Uneori poate fi vorba şi de un cântec pe care îl ai în minte şi, deşi tu nu l-ai fredonat, în scurt timp toţi colegii de birou fredonează acel cântec.

Nu ştiu exact cum se transmit aceste lucruri de la un om la altul, dar bănuiesc că e o legătura între materia din oameni la un nivel pe care noi deocamdată nu-l percepem, o legatură invizibilă ce ne uneşte pe toţi.

Nu am cum demonstra ceea ce am scris mai sus, e doar o simplă bănuială de-a mea de proaspăt inginer. Timpul o sa spună dacă am avut sau nu dreptate.

Mai 9, 2011 Posted by | Ştiinţă | Lasă un comentariu

Tradiţii strămoşeşti în lunile de peste an – Mai

Armindeni – Bauiu sau Pauiu (1 mai)

Numită şi “ziua pelinului” sau “ziua beţivilor”, 1 Mai semnifică în tradiţia populară începutul verii. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele profetului Ieremia din calendarul creştin. În unele regiuni din Banat şi Transilvania, Armindeniul este sărbătorit în ajunul Sf. Gheorghe sau de Ispas. Armindeniul este de fapt o ramură verde sau un pom curăţat de crengi până aproape de vârf şi împodobit cu flori şi spice de grâu, simbolizând un vechi zeu al vegetaţiei, care proteja recoltele şi animalele. Acesta se aduce din padure cu o zi înainte, iar de 1 Mai se pune în faţa casei, unde se va lăsa până la seceriş. Din lemnul Armindeniului se face foc pentru a se coace pâine din grâul nou. În ajunul acestei zile femeile nu lucrează nici în casă, nici pe câmp, pentru ca viforul şi grindina să nu se abată asupra satului. Armindeniul este numit şi pom de mai. În Banat, el se pune la casele oamenilor mai harnici şi ale fetelor nemăritate. Ramura verde este aşezată în secret, noaptea, de către mai mulţi feciori. Omul în faţa casei căruia s-a pus Armindeniul trebuie sa îi caute pe aceştia şi să le ofere de băut. Ramura verde are şi scopul de a îndepărta strigoii, dar şi de a aduce aminte de prigonirea lui Iisus. Se crede că pe vremea când Irod omora copiii, la sfârşitul zilei a pus o ramură verde la o poartă, pentru a şti de unde să înceapă măcelul a doua zi. Numai că a doua zi, apăruseră ramuri verzi la toate casele, iar Irod nu l-a mai putut găsi pe Iisus. În această zi nu se folosesc boii la muncile câmpului, fiind şi “ziua boilor”. Nerespectarea acestei reguli atrage după sine moartea animalelor sau îmbolnăvirea oamenilor. Se organizează petreceri la pădure sau la câmp, unde se frige un miel, se aduc lăutari şi se bea doar pelin sau vin roşu, pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli. Înspre seară, oamenii se întorc în sat cântând, având flori de liliac sau pelin verde la pălării. Dacă Armindeniul cade miercurea sau vinerea, nu se fac petreceri, întrucât este zi de post. În Moldova, există tradiţia ca fetele, femeile şi copiii să se spele dimineaţa cu rouă, pentru a fi curaţi şi sănătoşi tot anul. În Banat, se spune că este bine ca oamenii să se plimbe în zori, pentru a fi agili şi puternici, iar femeile trebuie să semene fasole, pentru că va creşte mai cu spor. Se mai spune şi că toată luna mai trebuie să bei dis-de-dimineaţă un pahar cu apă şi să mănânci unt cu pâine. Se crede că dacă plouă în această zi, va mai ploua înca 40 de zile.

 

Sfântul Gherman – Harmanul viermilor (12 mai)

Sfântul Gherman stăpâneşte peste insectele şi viermii care distrug recoltele, dar şi peste furtuni şi norii care aduc grindina. De aceea, ziua sa trebuie respectată. Se crede că dacă oamenii lucrează azi, viermii le vor mânca legumele, iar vitele vor face viermi.

.

Constantin Graur – Constandinu Puilor (21 mai)

Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena din calendarul ortodox coincide în tradiţia populară cu momentul în care se crede că păsările îşi învaţă puii să zboare. Constantin Graur este patronul păsărilor din păduri, iar de ziua sa nu se lucrează, fiind pericol ca recoltele să fie distruse de acestea. Aceasta este de obicei ultima zi în care se mai seamănă porumb, ovăz şi mei.

.

Ioan Fierbe Piatră (25 mai)

În această zi nu se lucrează, întrucât există pericol de grindină, fulger, trăsnet.

.

http://web13.net/traditii-romanesti-mai/

http://www.infobrasov.net/content/reportaj_43414_Superstitii-si-traditii-in-luna-Mai-%28I%29.html

http://www.artatraditionala.ro/blog/171/mai-florar.htm#more-171

http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/mai

Aprilie 29, 2011 Posted by | România, Tradiţii | Lasă un comentariu