Tentaţiile tinerilor din Olanda

Pentru că în fiecare zi trec de 2 ori pe lângă o casă de toleranţă din Almelo(un oraş de 70 000 loc. din Olanda) când merg şi când revin de la serviciu, m-am gândit să scriu despre tentaţiile cu care pur şi simplu sunt bombardaţi tinerii din Olanda.

Gândiţi-vă că aici sunt legale atât drogurile uşoare cât şi prostituţia. Iar adolescenţii, care la vârsta lor vor să încerce tot ce e de încercat, au în Olanda mai multe tentaţii, spre deosebire de alte ţări. Iar cei care nu cad tentaţiei, spun eu, sunt ceva mai “puternici” decât alţi semeni de-ai lor din alte ţări unde aceste lucruri sunt interzise.

Pe lângă droguri şi prostituţie, mă întrebam ce ar putea întreba pe părintele său un adolescent când trece pe lângă un teatru din Amsterdam unde actorii fac sex pe scenă şi mai ales ce răspuns i-ar putea oferi părintele la curiozitatea firească a copilului. La fel pentru Muzeul Sexului sau Red Light District(unde prostituatele stau în geam), ambele din capitală. Asemenea pentru coffeeshop-uri sau alte case de toleranţă, care de altfel se găsesc în majoritatea oraşelor. Ce răspuns i-ar putea da tu ca părinte unui copil care te întrebă ce fac oamenii într-un coffeeshop sau într-o casă de toleranţă fără ca acesta să fie tentat de la o vârstă fragedă să cadă tentaţiei de a încerca în dorinţa lui firească de a deveni “om mare”.

Din partea mea tot respectul pentru tinerii din Olanda care nu au căzut tentaţiilor atât de prezente la tot pasul în ţara lor. Jos pălăria!

Mentalitatea olandezilor

Un aspect care mi-a plăcut la olandezi îi faptul că, după părerea mea, ei au o mentalitate foarte sănătoasă. Acest lucru implică mai multe aspecte.

În primul rând gândesc foarte pozitiv şi sunt optimişti în toate situaţiile, având o atitudine proactivă. Apoi nu au prejudecăţi şi sunt foarte deschişi, de fapt cei mai deschişi europeni cu care am intrat în contact. Poţi vorbi cu ei despre orice. Şi sunt în acelaşi timp mereu deschişi la lucruri noi, asta implicând şi tehnologia de ultimă oră(smartphone, ipad, etc.). Totodată sunt şi foarte toleranţi cu toţi oamenii, indiferent de religie, orientare sexuală, rasă, opţiune politică. Şi nu sunt stresaţi, ci foarte calmi în majoritatea situaţiilor (un exemplu ar fi că în toate săptămânile în care am stat aici nu am auzit nici măcar o dată un claxon de maşină în oraş, singurul claxon pe care l-am auzit fiind cel de bicicletă, când mergeam pe pista bicicliştilor). Olandezii îşi fac treaba foarte serios, dar fără stres sau grabă, cu gândul probabil că stresul poate dăuna grav sănătăţii. La ei nu am observat deloc acea oboseală psihică de după serviciu, atât de comună nouă românilor, când ajungi acasă de la serviciu frânt. Şi încă un lucru: glumesc foarte mult şi sunt mereu veseli şi bine dispuşi.

Cu alte cuvinte cel puţin noi românii avem destul de multe lucruri pe care merită să le învăţăm de la ei (asta chiar dacă nu vor să ne primească în spaţiul Schengen).