Jocul găinii la nuntă

În cele ce urmează o să vă prezint un obicei de nuntă cam uitat în zilele noastre. Este vorba de jocul găinii la nuntă, când socăciţa (adică bucătăreasa) vine cu găina frumos împopoţonată şi o prezintă nănaşilor, urmând ca aceştia s-o cumpere.  Ţin să menţionez că nu apare doar în Ardeal, dar eu o să scriu o variantă din această zonă a ţării. Această variantă mi-a fost furnizată de doamna Elena Rus din Turda şi vreau să-i mulţumesc pe această cale. Iată cum sună (toate versurile sunt rostite de către socăciţă):

Zi ţigan cu cetera

Să mă duc cu găina.

Cu găina am pornit

Iar pe cale cum am vin’t

Unu-n cale mi-o ieşit

Şi da să mă păcălească

Găina s-o-nceluiască.

Până găina am fript

Doamne mult am pătimit.

Nici unso(a)re n-am avut

Că am luat împrumut.

C-aşe-i lumea de năcaz

Pun unso(a)rea pă obraz.

Că şi io mi-am pus pă frunte

Nănaşu să mă sărute.

Naşa nu s-a supăra

Că ie ştie ce-i gluma.

Nănaşule, dragu meu

Găina să mi-o plăteşti.

Şi să nu mă-nceluieşti

C-asta-i o găină grasă

Chiar de la mine de-acasă.

C-azi-vară o stat la so(a)re

Şi-o băut apă din mare.

Apă din mare-o băut

Ş-aşe grasă s-o făcut.

Şi s-o făcut grasă tare

De nu stă nici în picio(a)re.

Până la naşi de am ajuns

Doamne mult am petrecut.

Ş-atât-am avut noroc

Că n-am plătit la transport.

Găina mi-i contractată

Şi n-are plată fixată.

De n-oi primi aicea

Io oi duce-o la Turda

500 oi lua pă ea.

Da şi dumneata ştii bine

Nu ti-i face de ruşine.

Şi găina mi-i plăti

După cum nici n-oi gândi.

Şi mi-i plăti găina

După cât oi merita.

Dumneata-n oraş trăieşti

Şi ştii să le preţuieşti.

Găina me-i grasă tare

Şi merită un preţ mare.

Şi ţi-oi zice poftă bună

Dar cu mine împreună.