Luciansin's Blog

Fiţi atenţi cu cei bătrâni!

Acuma de Anul Nou mi-am adus aminte de ce ne spunea bunica despre cum să nu mergem niciodată la cei bătrâni cu mâna goală. Ne spunea că un bătrân se bucură de orice, la fel ca un copil şi chiar aşteaptă cu nerăbdare să primească ceva, cât de puţin, de la cei ce vin să-l vadă. Aceasta poate fi o ciocolată, o prăjitură, o bomboană, orice atenţie pe care aţi da-o şi unui copil. Eu spun că puteţi încerca să duceţi ceva dulce unui bătrân pe care îl vizitaţi şi o să vedeţi cum o să se bucure ca un copil.

ianuarie 3, 2010 Scris de luciansin | Bunica, Sfaturi de viaţă | | Niciun comentariu până acum.

Preţuiţi-i pe cei dragi cât timp sunt in viaţă!

Este un sfat pe care vi-l dau ca să nu ajungeţi să regretaţi şi voi mai târziu. Abia după ce a murit bunica mi-am dat seama de cât de multe lucruri aş mai fi avut de vorbit cu ea. Şi acest lucru deşi în ultimele luni ale vieţii sale, bunica se simţea din ce în ce mai rău, deci era de aşteptat ca într-o zi dintr-un oarecare viitor apropiat să nu mai fie. Cu toate astea abia după moartea bunicii mi-am dat seama de unele lucruri la care, cât timp a fost în viaţă, nu le-am dat nicio importanţă. Şi acum regret acest lucru. Regret că n-am stat mai mult de vorbă cu ea, că n-am încercat s-o înţeleg mai bine, că n-am fost în stare să-i înţeleg sacrificiul pe care l-a făcut pentru noi. Dar acum e în zadar. Şi tot ce mai pot eu face e să-i ajut cumva pe alţii să nu ajungă şi ei să regrete aşa cum am făcut eu. De aceea vă sfătuiesc să-i preţuiţi pe cei dragi cât timp sunt în viaţă.

decembrie 20, 2009 Scris de luciansin | Bunica, Sfaturi de viaţă | | Niciun comentariu până acum.

Pe cine ne-a trimis bunica după ce a murit

După părerea mea bunica a avut grijă de noi nu doar cât timp era în viaţă, ci şi după ce a murit. Şi am să vă spun şi de ce cred cu tărie asta. Cât timp trăia bunica, tata încercase zadarnic să vândă parterul casei pe care a cumpărat-o bunica, parter pe care trebuia să-l împartă cu un unchi. Nu prea se înghesuia lumea pentru că nu era nici un pic de grădină şi suntem încă 2 familii în curte pe lângă cei ce ar fi stat la parter. Dar după ce a murit bunica, s-a ivit şi cumpărătorul. Iar cu banii ce ne-au revenit din vânzarea parterului ne-am izolat termic casa noastră şi ne-am pus termopane la ea. Aşadar eu cred că bunica a fost cea care „a intermediat” ca la noi în casă să fie o temperatură mai mare cu mai puţin gaz consumat. Asta şi pentru că în ultimii ani de viaţă, bunicii îi era mai tot timpul frig, probabil de la o circulaţie proastă a sângelui.

decembrie 19, 2009 Scris de luciansin | Bunica | | Niciun comentariu până acum.

Odihneşte-te în pace, bunica!

La priveghiul şi la mormântarea bunicii mulţi dintre oamenii care veneau, ziceau (şi pe bună dreptate că doar aşa se zice la mort) „Dumnezeu s-o ierte!”. Însă mie nu mi se părea potrivit să se spună asta despre bunica pentru că eu, de când o cunoşteam, nu ştiam să-mi fi greşit mie vreodată. Mi se părea că pentru bunica chiar nu se potriveşte această propoziţie. Nu spun că nu a avut greşeli (că doar orice om are), ci doar că eu nu ţin minte să-mi fi greşit cu ceva. Şi dacă a greşit, or fost sigur greşeli minore şi de aceea le-am uitat. Aşa că de fiecare dată când vine vorba de bunica, eu unul spun: „Dumnezeu s-o odihnească!” şi nu „Dumnezeu s-o ierte!”

decembrie 13, 2009 Scris de luciansin | Bunica | | Niciun comentariu până acum.

Colinde vechi auzite de la bunica

Pentru că e vremea colindelor mi-am adus aminte că, pe când bunica era încă sănătoasă (acum vreo 5 ani), tot în această vreme a Postului Crăciunului, mi-a dictat pentru că am rugat-o, câteva colinde de aici din Ardeal pe care le cânta când era mică. Şi căutând anul acesta acel caiet pe care am scris colindele, l-am găsit. Le-am denumit colinde vechi pentru că nu le-am mai auzit decât la bunica. Acestea sunt:

Colindă veche 1

Sus în poarta Raiului