Luciansin's Blog

Lumea din jurul meu

Tradiţii strămoşeşti în lunile de peste an – Ianuarie

Credinţe legate de Anul Nou

– cine nu are bani sau cine îi dă cu împrumut, va fi sărac tot anul următor;

– se spune că în dimineaţa de Anul Nou nu e bine să intre o femeie în casă, ci doar bărbaţi;

– e bine ca de Anul Nou să bei vin roşu, pentru a-ţi înnoi sângele;

– dacă afară este foarte frig şi zăpada este strălucitoare, anul ce vine va aduce multe cununii;

– în această zi, la mese se pune doar carne de porc (pentru că porcul râmă înainte, ceea ce face ca totul să meargă bine). Nu se mănâncă carne de găină, pentru că aceasta dă pământul înapoi atunci când scurmă;

– dacă în ziua de Anul Nou vremea e frumoasă, vara ce vine va fi blândă;

Sorcova

Sorcova este o ramură verde de măr sau păr, care se împodobeşte cu hârtii colorate, flori şi beteală. Cu această ramură, în dimineaţa zilei de Anul Nou copiii umblă pe la casele oamenilor şi le urează “La multi ani!”. Iniţial, mamele se duceau în dimineaţa de Sf. Andrei şi rupeau mai multe rămurele din fiecare copac, în special din măr, păr şi trandafir. Legau apoi câte trei rămurele diferite şi le dădeau fiecărui membru al familiei. Pentru a înmuguri, acestea se puneau într-un vas cu apă, care se schimbă în fiecare dimineaţă. În acest fel, de Anul Nou rămurelele înverzeau sau chiar înfloreau. Membrul familiei căruia îi aparţineau rămurelele înflorite urma să fie norocos în anul viitor. Acestea erau florile care se puneau la sorcovă. Cu timpul, a început să se folosească doar o nuieluţă de măr sau păr împodobită. Cu sorcova se umblă până înspre amiază. Fiecare membru al familiei este atins cu aceasta şi i se spun urări. Ca răsplată, se primeau înainte faguri de miere; acum se dau mai mult bani.

Jocurile cu măşti

În aceste jocuri, obiectul cel mai important este capul de animal cu cioc clămpănitor, făcut din lemn şi purtat de un flăcău, însoţit de personaje mascate. Măştile sunt din lemn sau din piele de oaie, capră şi iepure. Feciorul care poartă capul de animal stă ascuns sub un covor sau o faţă de masă şi acţionează obiectul printr-o sfoară. El se sprijină într-un băţ pe care este aşezat capul cu două coarne împodobite cu clopoţei, beteala şi panglici. Se dansa pe cântec de fluier sau cimpoi. După trecerea Anului Nou, animalul reprezentat era împuscat şi înmormântat simbolic. Jocul se numeşte turcă, bourită sau cerb. În Muntenia, se numeşte brezaia şi animalul reprezentat este o capră, o vulpe, o barză sau un cocor. În Moldova, capra, camila sau cerbuţul au coarne mai mici şi mai puţin împodobite şi sunt însoţite de alte măşti de animale (lup, vulpe, urs, cal, cocoş, păun, cocor etc.) şi de personaje travestite, fiind acompaniate de fluier sau vioară.

Vasilca

Ţiganii obişnuiau să numească ,”Vasilca” urşii domesticiţi pe care îi jucau prin sate, dar acelaşi nume era dat şi porcilor. De acolo provine denumirea obiceiului: Vasilica era o căpăţână de porc, împodobită în diverse feluri. Pentru aceasta, se foloseau flori, panglici sau verdeţuri. În ajunul sau dimineaţa Anului Nou, ţiganii se duceau la colindat cu Vasilca. În vechime, când ţiganii erau încă sclavi, cereau de la domni capul porcului tăiat de Crăciun. Acesta era împodobit, iar în ajun sau chiar de Anul Nou era purtat pe la casele oamenilor, care le dădeau bani. Astăzi, capul porcului se împodobeşte cu cercei, mărgele, bani, flori artificiale, beteală, basmale de mătase şi o oglindă. Ţiganii le urează oamenilor ca porcul cel gras să le aducă un An nou  îmbelsugat. În schimb, stăpânul casei le oferă colaci, vin, carne de porc sau bani.
În tradiţia populară, Sf. Vasile apare ca un tânăr (este primul sfânt al anului) căruia îi plac petrecerile.

Sfântul Vasile (1 ianuarie)

Masa de Sfântul Vasile, la care participă tinerii, este un obicei care încă se mai păstrează în diferite zone ale ţării. În cele patru colţuri ale mesei se aşează, sub faţa de masă diferite obiecte: un ban, o bucată de mămăligă, o oglindă, o bucată de cărbune. Fetele şi băieţii trebuie să aleagă unul dintre colţuri fără să ştie ce este dedesubt. Obiectul aflat sub faţa de masă va indica lucrul de care va avea parte tânărul în anul respectiv: Cel care a nimerit banul va fi bogat, cel care a aflat mămăliga va avea bucate din belşug, cel care a nimerit oglinda va avea chip frumos, iar cel care a dat peste cărbune va fi rău şi cu inima neagră. Obiceiul perilor de porc are caracter de premoniţie: pe o vatră încinsă, doi tineri aşează două fire de păr de porc. Dupa ce se încălzesc, firele se răsucesc şi sfârâie; daca în momentul acesta ele se apropie, tinerii se vor căsători, dacă se îndepărtează, nu se va realiza căsătoria.

Ajunul Bobotezei (5 ianuarie)

De ajun, oamenii ţin post, ca să le meargă bine în acest an. Ca urmare, nu se mănâncă lapte, brânzeturi, ouă sau carne. În schimb mesele includ coliva (grâu fiert cu miere şi nucă), plăcinte cu varză (vărzări), cu ceapă, borş etc. Unii oameni nu mănâncă nimic, ţinând post negru, pentru a fi sănătoşi şi pentru a nu avea necazuri. Fetele mari speră că în acest fel se vor mărita. De asemenea, soţii nu se ceartă între ei şi nu işi bat copiii, pentru că se crede că altfel se vor îmbolnăvi în cursul anului.
Sub faţa de masă se pun sare, mei, tărâţe şi fân. Nu se cerne făina, pentru a nu se înmulţi puricii. Preotul se duce din casă în casă cu apă sfinţită, iar oamenii nu uită să işi scoată hainele bune, pentru a fi stropite cu agheasmă şi ferite astfel de molii.
Se spune că în această noapte ouăle de corb se crapă din cauza gerului şi puii ies, încercând să zboare. Tot în această noapte se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu îi îndeplineşte dorinţele.În această zi nu se dau bani cu împrumut, se fac observaţii meteorologice, se ghiceşte viitorul şi se fac farmece şi descântece.

Botezul Domnului – Boboteaza – Iordănitul (6 ianuarie)

Ca orice sărbătoare mare, Boboteaza începe din Ajun. În Ajun oamenii postesc. Sacrificiul postului le aduce bogăţie. În anumite locuri, înainte să mănânce, femeile adună cenuşă din vatră pe care o vor risipi primăvara pe câmp zicând: “Cum n-am mâncat eu în dimineaţa Ajunului de Bobotează, aşa să nu-mi mănânce lighioanele roadele.” În ziua de Bobotează se sfinţesc apele. Oamenii trebuie să ia aghiasmă; işi stropesc gospodaria şi păstreaza tot timpul anului din ce a mai rămas pentru binele casei. Se spune că în noaptea de Bobotează plesnesc de ger ouăle de corb şi puii de corb işi deschid aripile, încercând să zboare. Dacă nu este ger puternic, anul va fi secetos şi sărac.

La Bobotează nu se spală rufe, apa sfinţită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca crucea. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.

Iordănitul femeilor: în satele din nordul ţării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forţa la râu ameninţându-i cu aruncatul în apă. Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu. În noaptea de Bobotează, tinerele fete işi visează ursitul. Ele işi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucăţică de busuioc; busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Boboteaza mai este cunoscută şi sub numele de Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Întrupat.

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie)

Pe ziua de  7 ianuarie, creştinii sărbătoresc Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, care încheie ciclul sărbătorilor de Crăciun şi Bobotează şi deschide primul sfert al anului: de la Sânt Ion la Sân Gheorghe. Tradiţia spune că în această zi „se botează gerul”, înmuindu-se frigul iernii de până atunci. De asemenea, dacă de Sfântul Nicolae (6 decembrie) a nins, în această zi zăpada începe să se topească, pentru a face loc următoarei. Această sărbătoare ocupă un loc important în calendarul tradiţional, deoarece înainte de creştinare romanii îl sărbătoreau pe 1 ianuare pe zeul Ianus; dar cum prima zi a anului a fost dedicată Sfântului Vasile cel Mare, amintirea lui Ianus a fost perpetuată prin cea a lui Sânt Ion. În această zi este bine a se da de pomană săracilor, fiind bine primită de Iisus Hristos.

Obiceiul, numit “Udatul Ionilor”, are loc în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care poartă acest nume se pune un brad împodobit, iar acesta dă o petrecere cu lăutari. În Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu unde sunt botezaţi şi astfel purificaţi.

Sân Petru de iarnă (16 ianuarie)

La 16 ianuarie este sărbătorit Sân Petru de iarnă, această zi fiind socotită drept mijlocul iernii şi prielnică pentru culesul plantelor de leac. Din punct de vedere biblic, este comemorat episodul povestit în Faptele Apostolilor în care Petru a fost descătuşat şi eliberat din închisoare de către un înger. Sân Petru este socotit de tradiţie drept patron al lupilor, de aceea oamenii nu umblă niciodată în această noapte prin pădure. Fratele lui Petru, Andrei, este prin opoziţie cel care prigoneşte lupii şi ocroteşte gospodăriile şi oamenii de aceştia. Cele două figuri biblice s-au suprapus peste o tradiţie mitologică mai veche, aceea în care gemenii Zalmoxis-Apollo şi Artemis au fost crescuţi de către păstorul Aisepos şi soţia sa Britolagis, supranumită „Lupoaica”. Britolagis a mai avut doi fii, Petru şi Andar, deveniţi după creştinare Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Apostol Andrei. Deoarece ambii au fost fii ai „Lupoaicei” şi fraţi de lapte cu Zalmoxis-Apollo şi Artemis, tradiţia i-a asociat pe aceşti doi sfinţi cu lupii.

Atanasiile (16-17 ianuarie)

Această denumire a rezultat din combinarea numelui Sf. Antonie cel Mare cu cel al Sf. Atanasie, sfinţi numiţi de popor Anton şi Tanase de Ciuma. Sărbătoarea este ţinută pentru sănătate, în special pentru copii. Sunt zile rele, de ger, viforniţă, dureri de cap, ameţeli şi boli; de aceea la ţară se făceau în această perioadă descântece de deochi.

Circovii de iarnă (16-18 ianuarie)

Aceste zile coincid cu mijlocul unui anotimp de 6 luni, începând de la Sf. Dumitru (26 octombrie), până la Sf. Gheorghe (23 aprilie). Circovii sunt divinităţi periculoase, numite fulgerătoarele. Ele aduc trăsnete, fulgere, grindină, boli, foc şi lupi. Oamenii îi cinsteau, deşi erau consideraţi forţe diavoleşti, prin interdicţii de muncă pentru a li se câştiga bunăvoinţa. În zilele lor nu se lucrau lâna şi pieile de animal.

Filipii de iarnă (29-31 ianuarie)

Ca şi Circovii, Filipii sunt zeităţi în legătură cu care nu s-au păstrat foarte multe credinţe. Se ştie că şi ei, ca şi Sf. Petru, sunt patroni ai lupilor. Există Filipii de Iarnă şi Filipii de Toamnă. Perioada cuprinsă între aceste două sărbători este perioada de împerechere a lupilor. Filipii de iarnă sunt ţinuţi în special de femei, tânăra nevastă primind Filipii de la soacra sa. Sărbătoarea este ţinută în primul rând în casele de păstori sau de către ţăranii care au vite. Totuşi, sărbătoarea este bine să fie ţinută oricum, pentru că lupii provoacă pagube mari. Din acest punct de vedere lupul este mai temut decât ursul, pentru că omoară întotdeauna mai mult decât mănâncă. În aceste zile nu se coase, nu se spală pe cap şi nu se dă cu împrumut, pentru că altfel lupii vor mânca vitele.

Sfinţii Trei Mari Ierarhi (30 ianuarie)

Pe 30 ianuarie sunt prăznuiţi Sfinţii Trei Mari Ierarhi: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, patronii multor case. În această zi nu se lucrează, însă în majoritatea zonelor ţării se practică tăierea coarnelor la vite, tunderea părului din jurul coarnelor şi a vârfului cozii, pentru ca animalele să crească frumoase şi repede. În celelalte zone, acest obicei se practică în ziua de Sân Toader.

În această zi sunt interzise toate activităţile casnice. Această sărbatoare se ţinea mai ales la casele unde erau fete de măritat, pentru norocul lor.

 

Surse:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ianuarie

http://web13.net/traditii-romanesti-ianuarie/

http://ghidrevelion.com/ianuarie-realitate-obiceiuri-si-traditii/

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/traditii-obiceiuri-boboteaza-68744.html

http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/ianuarie/comments

Decembrie 28, 2010 - Posted by | România, Tradiţii

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: