Luciansin's Blog

Lumea din jurul meu

Exemplul bunicii nu trebuie dat uitării

Primul gând ce mi-a venit în minte imediat ce a murit bunica a fost acela că în timp, ea şi tot ceea ce a realizat în viaţa asta va fi dat uitării. Şi simţeam că nu merită o asemenea soartă. Simţeam că trebuie să fac ceva pentru a ţine mereu vie amintirea ei. Aşa că la un an şi jumătate de la moartea bunicii m-am apucat să scriu un dicţionar de regionalisme din Ardeal dedicat ei pe care l-am postat şi pe Internet. Astfel de fiecare dată când îl răsfoiesc îmi aduc aminte de cuvintele pe care le folosea zi de zi. Şi astfel o simt mai aproape. Tot în amintirea ei am scris şi câteva articole pe blog care să prezinte cumva pe scurt viaţa şi personalitatea ei. Asta pentru a face cunoscut şi celorlalţi cititori ai dicţionarului şi ai blogului personalitatea unei simple bunici din judeţul Cluj, în memoria căreia s-a scris un dicţionar de regionalisme din Ardeal. Eu unul spun că exemplul acestei bunici merită ţinut minte.

Noiembrie 29, 2009 - Posted by | Ardeal, Bunica, Regionalisme

6 comentarii »

  1. Felicitări pentru respectul ce-l porţi bunicii dumnitale.

    Aşa oameni precum bunica dumnitale nu mai pre îs amu. Ăi mai mulţi s-or dus, iar ăia care mai îs, îs şî ei pe ducă. Am avut şî io moşi şi bune ca a dumnitale, da amu din ce-am citit la dumneata, mă face să mă gândesc la maică-me, şî care o ştiut să-ş crească cu cinste şî omenie, da cu multă trudă, ăi patru copii, după ce o rămas văduvă la patru-ş-şasă de ani. Că odată când era tare năcăjîtă şî cu lacrimi în ochi ne-o zâs: „…că io n-am avut altă bucurie în viaţă, decăt pe voi (noi, copiii), că nu să găta bine vara şî iară vă pregătem de şcoală şî vă punem în straiţă…douăzăci şî cinci de ani … şî vă tăt aşteptam numa, când mă gândeam io că trăbă să viniţ şî înainte de vacanţă, mă uitam numa pe Telepeş, că să vede atunci până cătă Murăş, da de viniţ careva…”

    Am încercat puţin să transcriu respectând principiul fonetic pentru zona din care mă trag, satul Şăuşa, aflat în câmpia transilvană, pe partea dreaptă şi la 1 km de râul Mureş, în aval de Tîrgu-Mureş şi la circa 18 km distanţă de acesta.

    Demnă de laudă iniţiativa dumnitale. Din păcate multe cuvinte dispar din circulaţie odată cu unele ocupaţii şi obiceiuri. Interesantă a fi şi transcrierea pronunţiei cuvintelor, existând diferenţe de la zonă la zonă. Dacă interjecţiile „na!” şi „ioi” folosesc pronunţia lui „a” caracteristică întregii zone transilvane şi pe care ardeleanul o foloseşte pentru diftongul „oa” în cuvinte ca: noapte, poate, moară, coasă, goană, sau în altele este utilizat „e”-ul larg ca în afirmaţia „ie” sau în primele silabe ale cuvintelor: mere, pere, fiere bere, servus, verde sau înlocuieşte diftongul „ea” în cuvinte ca: bea, mea, rea, leaţ, în cazul altor grupuri de litere ale unor cuvinte există diferenţe de la zonă la zonă în arealul transilvan.

    De exemplu, grupurile de litere „ce”, „ci”, „ge”, „gi” devin în pronunţie ceva între acestea şi grupurile de litere şe, şi, je, ji, în cuvinte ca cere, ceai, ciuperci, ciumă, geam, geliţă, ginars, gin.
    Grupurile „de”, „di”, „te”,”ti”, „che”, „chi”, devin în pronunţie „ge”,”gi”, „ce”, „ci” ca în exemplele: „din grădină de la mine, te-am văzut mândro pe tine în tină”, „îl cheamă, dar nu-i chip să vină”, specific zonei Banatului.
    „Fi” devine în pronunţie „ci”, ca în exemplele: „nu mai fi supărat”, „să fie bine”, „fierbe”, „fier”.
    Grupurile „pie”, „pi”, pot deveni în pronunţie „che”, „chi”, ca în zona mea de origine sau „ce”,”ci” în alte zone, ca în exemplele: „piept”, „piatră”, „picioare”, „pită”, „pierdere”.
    Grupurile „mi”, „ni”, „ne”, devin în pronunţie „ny” (ca în maghiarul „kenyer” – nu sunt sigur că aşa se scrie) ca în exemplele: „mie”, „mic”, „nimic”, „conie”, „mierţă”, „miere”, „negru”, „neamuri”,”nepot”.

    Iată şi câteva cuvinte care îmi vin acum în minte (îmi cer scuze pentru cele deja cuprinse în dicţionar):
    biguri=cartofi
    chituc=buştean mic
    a hăndăli=a deranja (o alcătuire compusă de mai multe elemente mai mici – căpiţă, aşternutul din pat)
    jup de tulei=o legătură de tulpini (de porumb)
    purculeţ, boghi de fân = căpiţă de fân
    pită,chită=pâine
    scoruşă=gogoaşă făcută din aluatul tăiat patrat sau romb, răsucit prin trecerea unui colţ prin gaura sau tăietura practicată la mijloc
    şuştar=găleata (de obicei de lemn) pentru muls
    tină, chină, cină=noroi
    tîrnaţ=prispă
    trancalău = un flăcău trândav
    ţintirim=cimitir

    Succes!

    Comentariu de Bercea Ioan | Septembrie 15, 2013 | Răspunde

  2. Ai scris foarte frumos despre bunica ta, si m-am regasit in poveste in sensul ca, si eu am avut un bunic (tata tatalui meu) cu care am avut o relatie speciala, care a murit in aceeasi perioada cu bunica ta. El impreuna cu bunica, pot sa zic ca m-au crescut chiar daca nu la tara (cum tare mi-as fi dorit eu in copilarie) pt. ca s-au mutat la oras inainte ca tata sa se nasca. Eu sunt din Oradea, si bunicii din partea tatalui dintr-un sat de langa, si in vacante ei faceau deplasari saptamanale mai ales in timpul verii, unde bunicul avea o gradinioara unde cultiva legume si tot felul (Doamne ce dor mi-i de zmeura si capsunile pe care le ingrijea de dragul meu ca stia ca-mi plac) pe bucata lui de pamant mostenita de la parinti, unde si-a construit si un fel de cabanuta. Munceau greu si mult la gradina aceea, iar eu mergeam cu ei, asa ca pot sa spun ca de mica am fost familiarizata cu regionalismele ardelensti. Pe vremuri si eu si prietenii mei avea intentia sa facem un astfel de dictionar, si ma bucur foarte mult ca pana la urma un clujean l-a pus in practica. Cee ce ciudat e ca de cate ori merge acolo la tara si ma plimb printre pruncii plantati de el, stiu ca sufletul lui e linistit acolo, il simt aproape desi stiu ca suntem despartiti de doua lumi impenetrabile. Simt ca o parte din mine, din radacinile mele apartin acolo, ca ulita satului a fost batuta si de picioarele unor stramosi de ai mei si biserica satului i-a botezat si cununat, si in acel mic univers unde s-au nascut s-au si intors in pamant, aproape de casa natala. Ma bucur foarte mult ca ti-am gasit blog-ul si cu atat mai mult, ca vad inca un tanar care isi apreciaza familia si radacinile, valorile si credinta crestina, care intr-adevar ne este inspirata tot de la bunici. Mi-am iubit si apreciat dintotdeauna bunicii, dar dupa moartea bunicului, am inceput sa ii sun mai des pe cei care mi-au ramas in viata, sa nu mai evit pentru ca sunt ocupata cu examene, cu munca; nu conteaza, ma opresc din ce fac si sub impulsul primului gand o sun pe bunica, pentru ca s-ar putea ca intr-o zi sa nu mai fie, si sa sun degeaba. Ma gandesc la generatia care vine dupa noi, copiii copiilor nostri, ca noi nu o sa mai putem fi la fel ca bunicii nostri, la fel de autentici, de simpli si de … pitoresti….dar cu siguranta o sa le putem inspira dragostea de Dumnezeu si in cazul meu ca „viitoare bunica” sa-i rasfat cu bunataturile bunicii.🙂

    Comentariu de inmypoppyfield | Octombrie 31, 2013 | Răspunde

  3. scuze pt greselile din text 🙂 +
    P.S. ma refeream la livada cu PRUNI nu prunci😀

    Comentariu de inmypoppyfield | Octombrie 31, 2013 | Răspunde

    • Ma bucur de fiecare data sa vad ca mai sunt tineri ce au o relatie speciala cu bunicii lor si care tin foarte mult la ei. Eu cred cu adevarat in proverbul care spune ca „Cine nu are batrani sa-si cumpere”. E foarte important sa-i pretuim atat timp cat sunt langa noi, ca in rest mai mergem pe la ei la cimitir doar de ziua mortilor. Cu toate astea prin tot ce ne-au transmis noua(credinta, regionalisme, feluri de mancare, obiceiuri, haine populare, exemple personale), ei traiesc mai departe in noi, in interiorul nostru, in sufletul nostru. Iar noi avem datoria sa ducem mai departe aceasta mostenire si s-o dam nepotilor si urmasilor nostri. Doar asa vom sti de unde venim si incotro vrem sa-i ghidam pe cei ce vor veni dupa noi.

      Comentariu de luciansin | Octombrie 31, 2013 | Răspunde

      • Și eu cred la fel de mult în acest proverb. Bunicii dăinuiesc prin noi, și doar în felul ăsta, codul moralei și al bunului simț se poate perpetua. Cum ziceai și tu de bunica ta, că avea foarte mult bun simț și era demnă, același lucru l-am observat și eu la bunicul meu. Nu ar fi deranjat pe nimeni, nu s-ar fi împrumutat de bani la cineva pentru nimic în lume, nici măcar un vârf de sare. Înainte sa moară cu câteva zile s-a dus și a plătit toate facturile, a schimbat butelia, a reparat niste clanțe, țevi prin casă, parcă toate erau așa făcute, să le lase în regulă, să nu rămâna bunica cu ele, sau sa trebuiasca să le aranjeze tata. Și la fel ca și bunica ta, a avut bani de înmormântare pentru că era prea demn și mult prea orgolios să se fi lasat înmormântat de proprii lui copii. Totuși, ca să schimb puțin registrul, intr-unul mai ludic, o să-ți spun că tare m-am amuzat de dicționar, pentru că sunt cuvinte pe care nu le-am mai auzit de când eram mică, și mi-au trezit amintiri plăcute,parcă auzeam vocea bunicilor când se sfădeau și ce simpatici erau. Bunicu-meu folosea cuvântul legheleu des. Iar ipen jur ca nu l-am mai auzit de cel putin 10 ani. Nu-mi vine să cred c-am găit cuvântul grițari, pentru că cel puțin la bunică-mea în sat îi fff vechi. Bunicii bunicii mele i se spunea în sat Grițăroaie pt. că era zgârcită :)))

        Sunt cateva cuvinte pe care mi le-am amintit si eu si nu le-am regasit pe lista, sper totusi sa nu ma repet in caz ca erau si nu le-am observat eu.

        Birșoaită = tobă de porc
        hiribi= cartofi (în satu lu bunu se folosea mai des decât croampe.)
        boțî= sarmale (cu accentul pe o )
        laștie = în loc de scoverzi
        ciucuri= pantaloni
        boscârță (plural ) = zdrențe, vechituri adunate , boarfe
        highehe = vioară cu goarnă din Bihor (+ evident, derivatul highiduș cel care cântă la ea.)
        hazmandauă/ hasmadauă = pogana (numa la fete )
        țipele= pantofi
        alipui= aranja
        sămatchișe= lapte prins, iaurt
        toltchiș= prag (dacă nu mă inșel )
        cufureală = diaree : )))
        a coștoli = a gusta; coștolău = pomana porcului, gustare

        strângău = zgârcit
        moaji/ moaje (din magh. mogy) = semințe
        coldobăț = caltaboș posibil din ungurescul kolbasz (carnat)

        Comentariu de inmypoppyfield | Noiembrie 1, 2013

      • Ma bucur ca prin dictionarul meu pot sa aduc zambetul pe chipurile oamenilor. Ca sa fiu sincer si eu zambesc de fiecare data cand il citesc, multe cuvinte mi se par hazlii(mai ales ca nici nu sunt asa de folosite) si parca o aud pe bunica vorbind. Pe scurt o simt mai aproape de fiecare data cand deschid dictionarul.

        Comentariu de luciansin | Noiembrie 6, 2013


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: