Luciansin's Blog

Lumea din jurul meu

Impresii şi sfaturi la sfârşit de facultate

În timpul facultăţii, adică pe parcursul a 5 ani de zile am întâlnit tot felul de oameni. Însa cei mai puţini au fost cei echilibraţi. Iar pentru mine a fi echilibrat e cel mai greu lucru cu putinţă, mai ales pentru un student care e la începutul vieţii si care e ispitit de atâtea şi atâtea lucruri într-un oraş departe de casă cel mai adesea. Atunci se vede dacă educaţia primită în familie şi în liceu a avut sau nu efect. Fiind singur, departe de restricţiile părinteşti, studentul îşi arată adevărata lui faţă. Şi cel mai adesea începe prin a face năzbâtii după năzbâtii. Problema e cât va ţine această perioadă de aşa zisă libertate şi cât timp îi va lua studentului nostru să-şi revină la realitate şi să se maturizeze pentru a ajunge în cele din urmă un adevărat pilon al societăţii de mâine.

Aşadar eu am întâlnit în timpul facultăţii oameni care nu m-au înţeles deloc, dar şi oameni pe care eu, oricât m-aş fi străduit, nu i-am înţeles deloc.

Am întâlnit oameni care m-au ajutat mult (care au venit de la 140km special la mine acasă într-un weekend pentru a-mi explica unele lucruri la o restanţă), dar şi oameni care m-au pârât la profesor că nu vreau să lucrez la un proiect.

Am întâlnit oameni care cât era ziua de lungă citeau cărţi tehnice si se documentau asupra bibliografiei date de profesori, dar si oameni pe care-i durea în cot şi citeau cărţi de filosofie şi de religie toată ziua.

Am întâlnit oameni foarte optimişti şi încrezători în ei, mândri de-a dreptul, dar şi oameni care nu aveau deloc încredere în ei şi acest lucru se răsfrângea asupra activităţilor lor zilnice.

Am întâlnit oameni care m-au făcut nesimţit, dar şi oameni care mi-au spus că sunt de treabă.

Am întâlnit oameni inconştienţi şi imaturi care se jucau toată ziua Counter, dar şi oameni care-şi luau rolul şi viaţa prea în serios (asta pentru că probabil trecuseră prin unele greutăţi ale vieţii încă de tineri).

Am întâlnit oameni cu foarte mulţi prieteni, dar şi oameni cu foarte puţini prieteni şi care socializau foarte greu.

Am întâlnit oameni care erau conştienţi că trebuie să te foloseşti de alţii pentru a reuşi în viaţă, dar am întâlnit şi oameni care şi-au luat soarta în propriile mâini.

Am întâlnit oameni foarte sinceri, dar şi oameni foarte prefăcuţi.

Am întâlnit oameni care te încurajau, dar şi oameni care voiau sa-ţi ia orice speranţă cu putinţă, pentru a te lăsa pradă deznădejdii.

Am întâlnit oameni buni la suflet şi oameni răi de-a dreptul.

Am întâlnit oameni care îţi alinau rana dacă erai rănit, dar şi oameni care îţi adânceau cuţitul în rană.

Am întâlnit oameni fără nicio carte citită (în afară de cele tehnice), dar şi oameni cu o cultură generală vastă.

Am întâlnit oameni care mergeau doar la laboratoare, dar şi oameni care n-au lipsit de la nici un curs.

Am întâlnit oameni care-şi desfăşurau activitatea doar noaptea iar ziua dormeau, dar şi oameni care dormeau noaptea şi activau ziua.

Am întâlnit oameni foarte harnici, dar şi oameni foarte leneşi.

Am întâlnit oameni care deşi la electronică nu prea se pricepeau la calculatoare, dar şi alţii care se pricepeau foarte bine.

Am întâlnit oameni de care mi-a păsat cu adevărat şi pe care i-am criticat adesea din această cauză, dar şi oameni de care nu mi-a păsat deloc şi cărora nu le-am spus nimic chiar dacă-i vedeam că greşesc.

Am întâlnit oameni care aproape noapte de noapte ieşeau în cluburi, dar şi alţii care nu ieşeau aproape niciodată.

Am întâlnit oameni care încercau să bage zâzanie între unii semeni de-ai lor, dar şi alţii care încercau să-i împace pe unii când aceştia se certau.

Am întâlnit oameni care se credeau buricul pământului, dar şi alţii care se credeau foarte neînsemnaţi.

Am întâlnit oameni care învăţau cu o noapte înainte de examen, dar şi oameni care învăţau toate zilele dinaintea unui examen.

Am întâlnit oameni care au căutat pe Net Cojbuc cu “j” (culmea e că au şi găsit), dar şi oameni care ştiau multe despre literatură.

Am întâlnit oameni care îţi înseninau ziua cu glumele lor, dar şi oameni care erau mereu serioşi şi n-aveau deloc simţul umorului.

Am întâlnit oameni foarte buni la teorie, dar şi oameni foarte buni la practică.

Am întâlnit oameni care nu mi-au trimis cv-ul meu la o firmă pentru un internship deşi era de datoria lor, dar şi oameni care m-au încurajat mult să-mi depun cv-ul la mai multe firme.

Am întâlnit oameni care mi-au spus că nu merit deloc laptopul primit în dar de la unchiul meu, dar şi oameni care au spus că-l merit din plin.

Am întâlnit oameni în care am avut încredere prea mare, dar şi oameni în care n-am crezut şi în care trebuia să am încredere mai mare.

Am întâlnit oameni foarte invidioşi, dar şi oameni foarte solidari cu mine.

Am întâlnit oameni care m-au vorbit de bine, dar şi oameni care m-au vorbit de rău.

Am întâlnit oameni care m-au ajutat cum au putut ei mai bine, dar şi oameni care m-au încurcat cum au putut ei mai mult.

Am întâlnit oameni care credeau că există înălţimi de neatins în această lume, dar şi alţii care nu luau în seamă acest lucru şi erau de părere că cei ce cred asta au doar aripi prea scurte.

Am întâlnit oameni care un an întreg au avut doar 10 pe linie, dar şi oameni care într-un an au avut 9 restanţe.

Am întâlnit oameni care-ţi făceau rău fără să vrea, dar şi alţii care-ţi făceau acest lucru cu bună ştiinţă.

Am întâlnit oameni foarte pasionaţi de ceea ce făceau, dar şi oameni care făceau totul doar din obligaţie.

Am întâlnit oameni care mi-au vrut binele şi eu nu i-am înţeles, dar şi alţii care mi-au vrut răul şi eu nu i-am crezut în stare de asta.

Am întâlnit băieţi care un curs întreg se gândeau la o fată ce o văzuseră în ziua respectivă şi ca atare nu erau deloc atenţi la curs, dar şi oameni care nu pierdeau nicio idee din ceea ce spunea proful sau profa.

Am întâlnit oameni care se plângeau toată ziua, deşi luau doar note mari, dar şi alţii care deşi abia treceau la examene, îi durea în cot.

Am întâlnit oameni care îi judecau pe ceilalţi doar după note, dar şi alţii care nu luau deloc în seamă acest aspect.

Am întâlnit oameni care spuneau despre mine că nu sunt în stare să fac niciodată curăţenie ca lumea în camera de cămin, dar şi oameni care m-au felicitat pentru curăţenia făcută.

Am întâlnit oameni care nu-mi luau deloc bani când mergeam acasă cu autostopul, dar şi oameni care îmi cereau o anumită taxă fixă.

Am întâlnit oameni total neciopliţi, bădărani de-a dreptul, dar şi oameni foarte cizelaţi şi diplomaţi cu ceilalţi.

Am întâlnit oameni care s-au supărat când le-am spus unele lucruri verde-n faţă, dar şi oameni care au apreciat acest lucru.

Am întâlnit băieţi care se purtau îngrozitor cu iubitele lor, dar şi băieţi care le ţineau în puf.

Am întâlnit oameni care ştiau dinainte ce întrebări li se vor pune la un interviu (cu alte cuvinte au avut un preinterviu), dar şi oameni care au mers la un interviu total nepregătiţi.

Am întâlnit oameni care mi-au spus că de fapt eu nu ştiu nimic şi că nu mă pot angaja decât cu pile, dar şi oameni care au avut încredere în mine. Şi dintre aceşti oameni care au avut încredere în mine trebuie să-i amintesc neapărat pe domnii profesori Bogdan Orza şi Albert Fazakas care (unul la Televiziune si celălalt la Tehnici de programare cu arii logice) mi-au dat un punct în plus mărindu-mi nota de la 9 la 10 pentru a avea bursă mare. Vreau să-l amintesc cu această cale şi pe domnul profesor Mircea Dăbâcan care, fiind îndrumătorul meu la diplomă, a avut răbdarea şi timpul necesar să stea uneori cu mine şi 3 ore pentru a rezolva o problemă, căreia eu personal nu i-am putut da nicicum de cap. Ţin cu această ocazie să le mulţumesc public pentru încrederea ce au avut-o în mine. Sper să nu vă dezamăgesc domnilor profesori!

Totodata ţin să-mi cer iertare tuturor celor cărora le-am greşit pe parcursul facultăţii, cu sau fără voia mea, colegi sau profesori.

Şi acum vă întreb şi mă întreb ce e mai important : să fii cel mai bun sau cel mai slab într-un domeniu? Eu zic că ideal ar fi să fii de mijloc şi să le ştii îmbina pe toate cât mai cu folos. Întotdeauna un om echilibrat o să fie mult mai câştigat decât unul ce se axează pe o extremă. Cel echilibrat are intotdeauna alternative, pe care celălalt nu le are. Plus că viaţa nu e doar o cărare îngustă şi pe care fiind nu ai voie să te uiţi în stânga sau în dreapta, ci e mult mai complexă şi are mai multe aspecte de care trebuie să ţinem seama. Aşadar, deşi trăim într-o lume în care din păcate „primul e totul şi al doilea nimic”, cum spunea exploratorul Robert Scott în jurnalul său, sfatul meu e să fiţi echilibraţi tot timpul indiferent pe ce drum vă va duce viaţa în continuare! Mult succes tuturor pe mai departe!

Mai 11, 2009 - Posted by | Facultate, Sfaturi de viaţă

10 comentarii »

  1. Nu ma pot abtine sa nu raspund la acest post ca am unele lucruri de adaugat:

    „Am întâlnit oameni care m-au ajutat mult (care au venit de la 140km special la mine acasă într-un weekend pentru a-mi explica unele lucruri la o restanţă), dar şi oameni care m-au pârât la profesor că nu vreau să lucrez la un proiect.”

    Mare pacat ca e vorba de acelasi om!

    „Am întâlnit oameni care nu mi-au trimis cv-ul meu la o firmă pentru un internship deşi era de datoria lor,”

    Nimeni nu are datoria de a-ti trimite CVul. Tu esti singurul responsabil de acest lucru. Daca s-a oferit atunci eventual a facut-o de bunavoie si ca te-a dezamagit a facut-o din neseriozitate… insa nimeni nu are aceasta datorie.

    Iar sa adaug si eu ceva… Am intalnit oameni pe care vroiam sa ii ajut si nu s-au lasat ajutati…

    Comentariu de Jánó Rajmond | Mai 11, 2009 | Răspunde

  2. Ai dreptate la faza cu datoria. Eu am gresit ca am avut incredere in ei. Insa am si invatat un lucru : sa nu te bazezi pe altii , ci doar pe puterile tale.

    Comentariu de luciansin | Mai 11, 2009 | Răspunde

  3. 1. Postul tau Luci e super si vreau si eu sa adaug ceva. Desi pare ca ai intalnit foarte multi oameni am recunoscut in 60% din afirmatii camera „noastra”. Pe mine ma recunosc in cel putin 10 afirmatii.

    2. Firmele fac un preinterviu persoanelor cu un CV impresionant (din punctul lor de vedere), si de asemenea persoanelor cu o recomandare „puternica”. La preinterviu nu ti se dau intrebarile, asa cum crezi tu, ci doar se prezinta modul de desfasurare al interviului. Preinterviul se face cu 15 min inainte de interviul adevarat si de cu totul alta persoana (deci nu ti-ar folosi intrebarile).

    3. Inainte sa afirmi ceva de iubitele altora ar trebui sa ai si tu una sa vezi cum e sa traiesti cu adevarat o relatie, sa vad in ce mod poti rezolva o problema de cuplu. Deocamdata nu te-ai apropiat de o relatie nici macar la un nivel de amicitie.

    4. Daca anumiti oameni au venit 140Km sa te ajute si se poarta altfel acum inseamna ca i-ai dezamagit destul de rau.

    Comentariu de Patarau Toma | Mai 12, 2009 | Răspunde

    • Intentia mea n-o fost sa dau nume, dar daca voi v-ati simtit si v-ati dat de gol, asta ii treaba voastra.

      Comentariu de luciansin | Mai 12, 2009 | Răspunde

  4. Apoi la unele nu puteai sa nu te simti ca pot si eu sa nu dau nume si sa zic ca „Am cunoscut oameni care stateau in fata calculatorului 6 ore asteptand o fata sa intre pe mess si altii care nu stateau deloc la calculator” si e evident despre cine e vorba.

    Comentariu de Jánó Rajmond | Mai 12, 2009 | Răspunde

    • Intrebarea e : „Pentru cine ar fi fost evident?” Pentru tine si alti cativa, dar nu pentru toti care citesc postul.

      Comentariu de luciansin | Mai 12, 2009 | Răspunde

  5. Pfuai, da multi oamini ai mai intalnit tu…🙂

    Comentariu de Timis Emil | Mai 12, 2009 | Răspunde

  6. Frate
    1….super tare blogu – SCHIMBA-L pana nu mai citeste cineva =))

    2. mai iesi in lume, lasa cartile…. experimenteaza si convinge-te

    3. ai 23/24 de ani am citit 100 de randuri de ” filosofiiii de viata ” care nici macar din multimea vida nu fac parte. Ori e alba ori e neagra !!! la mintea unui copil de clasa a 2-a caruia ii explici ca poate sa treaca strada, sau nu (poate sa treaca strada )

    GET A LIFE !!!!!!!!!…and a WOMAN…or more

    Comentariu de Vlad | August 9, 2009 | Răspunde

    • Ce am scris eu in postul de mai sus nu sunt filosofii de viata, ci fapte concrete si oameni pe care i-am intalnit in viata de zi cu zi (vezi comentariile celor care s-au regasit ca exemplu in post daca nu crezi), iar ca sfat nu ar fi sa alegi una din cele 2 extreme, ci calea de mijloc.

      Comentariu de luciansin | August 10, 2009 | Răspunde

  7. Sper ca dupa astia doi (spre trei) ani, sa se fi schimbat multe. Tot spui ca ai intalnit oameni si oameni. Adevarul e ca ai trecut pe langa ei, ca asa suntem cu totii, „pietoni”. Sunt curios care o fi ala cu 10 pe linie, ca pe aia cu 10 -14 restante ii cam stiu si eu. Cat despre treaba cu CV-ul: nasol, dar ai mai invatat ceva. Acuma iti mai ramane sa ii cunosti pe aia care ti-au fost colegi, dar uita sa te mai salute… O seara faina!😉

    Comentariu de T.A. | Noiembrie 9, 2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: